Punctul pe Y / marşi 11 mai 2010 Nr: 3038

Apelul la Solidaritate

Parca presimtea ceva echipa de campanie a candidatului Traian Basescu cand, dupa celebrul „Sa traiti bine!” din 2004, a adoptat in 2009 sloganul „La bine si la greu!”. Subliminal se inducea ideea ca noul mandat va fi unul in care se vor intampina niscai dificultati dar ca Traian Basescu era garantia ca poporul va marsalui, sub inteleapta sa conducere, spre iesirea din criza.

La alegerile din 2009 se consumase deja primul an de criza si, cu un optimism bazat doar pe impresii, guvernantii ne asigurau ca varful (in jos!) fusese depasit si ca vor putea veni vremurile bune de altadata. Ba, chiar, candidatul portocaliu ne-a aratat si niste grafice din care reiesea ca economia domnilor Videanu, Berceanu et Comp o apucase deja pe drumul cel bun, chiar daca intregul an fusese consumat fara sa se ia nici o masura convingatoare si eficienta, cu exceptia, poate, a acelui impozit unic (impropriu numit forfetar), idee otravita adusa in Guvern de un pesedist.

Lucrurile, insa, n-au mers deloc bine si imprumutul de la FMI s-a transformat, din centura de siguranta, in colac de salvare. Gaura neagra din administratia publica a inghitit pe nemestecate miliardele primelor transe, fara ca din acesti bani vreo farama sa poata fi directionata catre investitii si catre stimularea economiei. Guvernul Boc a devenit, din managerul priceput pe care ni-l recomandase cu caldura seful sau la fiecare dintre cele doua numiri in fruntea Executivului, administratorul „nesimtit” (ca sa folosim un adjectiv indragit chiar de el ) al unui dezastru pe care nu are nici o posibilitate sa-l impiedice. Pentru Emil Boc si gasca sa portocalie obiectivul principal a ramas in toata aceasta perioada imparteala functiilor disponibilizate de iesirea pesedistilor din Guvern si recuperarea, pe orice cale, a sumelor investite in campania electorala de catre sustinatorii sai. Guvernul s-a transformat el insusi intr-o capusa bine infipta in organismul sectorului privat de la care incearca sa stoarca si ultima picatura de sange. Vreme de mai bine de un an, acest guvern buimac - si partea de parlament care-l sustine - s-a ocupat de toate traznaile si neghiobiile posibile, absolut inutile intr-un asemenea moment - ca reforma Constitutiei, legea Lustratiei, vanarea celor cateva „pensii nesimtite” si ignorarea lefurilor si veniturilor exorbitante ale sinecuristilor clientelei lor politice - si ignorand pur si simplu masurile eficiente anticriza. La bilantul de duminica, premierul s-a prezentat in fata natiei cu cele doua realizari majore ale Executivului sau: Prima Casa si Rabla! Daca l-am banui ca ar avea simtul umorului, am crede ca ne-a luat peste picior. Dar n-are. Ba chiar crede, cu o naivitate de ignorant, ca aceste doua masuri ar putea salva economia…

In momentul dificil al adevarului, la vizita delegatiei FMI, Boc s-a ascuns pe dupa pulpanele presedintelui si l-a lasat pe acesta sa ne vesteasca dezastrul. Anuntand ca pentru erorile guvernantilor vom plati cu totii (presedintele insusi donandu-si leafa, intr-un acces de populism ieftin) Basescu ne cere sa fim solidari! Cere victimelor sa fie solidare cu talharii. Oilor sa fie solidare cu lupii! Pensionarilor care-si duc zilele de pe o zi pe alta sa fie solidari cu miliardarii care si-au pus banii la adapost in bancile elvetiene!

Curat-murdar neobrazare, coane Traian!