Punctul pe Y / marți 27 aprilie 2010 Nr: 3031

Partidul cu raspundere limitata

Criza - in general si insuccesul electoral a lui Geoana - in special, au facut ca similitudinile dintre partidele politice romanesti si societatile comerciale sa iasa in evidenta mai mult ca oricand.

Pana acum multi romani credeau ca un partid este un soi de conclav de suflet si simtire intre persoane care n-au alt scop in viata decat binele patriei.

Se pare ca nu e asa. 'Binele patriei', ca notiune calauzitoare s-a pierdut de mult in ceata politicianismului care a inlocuit politica, aproape imediat dupa restaurarea democratiei. Treptat, partidele s-au transformat in entitati in care fondatorii au devenit actionari, iar platformele politice business -planuri. Independent de numele sau, pentru membrii obisnuiti partidiul a devenit un fel de fond mutual in care fiecare investeste dupa posibilitati asteptand ca, dupa alegeri, sa primeasca dividende: mai mari, de la castigatori, mai mici de la cei ramasi in opozitie.

Marile afaceri au devenit, cu timpul, campaniile electorale. Aici se varsa continuu fonduri necomparabil mai mari decat cele din scriptele prezentate ulterior organismelor de control.

Din registre poate sa rezulte ca un mare partid are operatiuni de SRL, dar si viceversa pentru cine e hotarat sa investigheze in profunzime. In campanie cei care-si pun speranta ca favoritul lor ajungand la putere, le va oferi pe tava contractele prin care-si pot recupera investitia, cu un castig frumos pe deasupra, nu fac acte. Merg pe incredere. Nenorocirea intervine cand favoritul pierde. Atunci incepe targuiala. Si problemele. Pentru ca, de regula, partidele care pierd se aleg si cu pierderile financiare cele mai consistente. Nu mai au de unde sa acopere gaurile. Cine vine sa le mai dea bani sa plateasca datoriile?

Ca studiu de caz, PSD-ul este cel mai bun material didactic. Multi 'investitori' au pariat pe Geoana. Unii i-au dat banii in mana, filmand chiar gestul. Dar, Geoana a pierdut. La mustata, dar a pierdut. Apoi a ramas si fara presedintia partidului. Si cum nu exista vreo 'lege a raspunderii', a plecat spalandu-se pe maini si de datorii. I le-a lasat lui ... Pilat din Ponta. Acesta are acum in mana un cartof fierbinte: vreo 8 milioane, datoriile doar de la vedere! De unde le platesti si cum? Alegeri mai sunt doar peste doi ani si pana atunci orice 'investitii' sunt excluse.

Chiar asa: care este tehnologia falimentului in cazul partidelor? Cum isi vor recupera banii cei care au prestat servicii cu buna credinta? Se poate imprumuta un partid la banci pentru a plati? Cu ce ar putea garanta imprumutul?

Intrebari, deocamdata, fara raspunsuri. Pentru unii. Altii, insa, sunt scutiti de asemenea probleme, mai ales cat se afla la guvernare. Si oricat de prost ar merge aceasta, banii pentru plata investitorilor se vor gasi intotdeauna. Mai reducand niste pensii 'nesimtite' mai amanand niste majorari de salarii.