Punctul pe Y / vineri 09 aprilie 2010 Nr: 3018

Reflexul totalitar

Am spus-o si cu un alt prilej: dintre toate ramurile Justitiei cea mai nereformata ramane Parchetul, Procuratura. Aici se vad cel mai bine marker-ii de tip totalitar care ii identifica codul genetic. Nu DNA. Ci ADN.

Deunazi a facut valva decizia CSM-ului de a da unda verde solicitarii de arestare a judecatorului Costiniu. Este una fara precedent si se datoreaza - la fel ca si in cazul soferului deberdeu din Craiova, care a omorat cu pumnii un pieton prea lent pentru graba sa - atmosferei create de presa in jurul acestui caz. Aproape de inteles retinerea doamnei Florica Bejinaru de a comenta cazul - n-a catadixit nici macar sa confirme sau sa infirme decizia - in conditiile in care avem de-a face cu un inalt magistrat. Ca procurorii il vor arestat, este de inteles. Arestul este solutia miraculoasa de la care acestia asteapta completarea unui dosar facut in pripa sau cu probe subtiri. Or, in intregul „caz Voicu”, probele sunt mai mult decat firave. Arestul este speranta - pentru ca acolo, de regula, se frang vointele si cedeaza nervii. Exista o cazuistica extrem de bogata si de sugestiva in materie si pe acest element s-a bazat, aproape in totalitate, justitia penala comunista. Atunci cercetarea era sinonima cu arestarea. Erau rarisme cazurile in care cineva era judecat in libertate. Arestul era numitorul comun al fazei de cercetare si invinuire. Iar rezultatele erau pe masura: instantele n-aveau altceva de facut decat sa condamne pe baza probelor obtinute cel mai adesea prin forta sau presiune psihologica.

Ne place sa credem ca intr-o justitie democratica lucrurile stau altfel. Ca arestul reprezinta exceptia de la regula si se datoreaza unor motive cat se poate de clare. In realitate, constatam ca in timp ce infractorii periculosi, violenti, gasesc intotdeauna intelegere, Parchetul este nemilos cu personaje de felul judecatorului Costiniu. Mi-e greu sa inteleg de ce este musai ca acesta sa fie bagat la arest - unde oricum va ajunge, daca va fi gasit vinovat - si nu poate fi judecat in libertate? De ce nu poate fi supravegheat suficient de atent ca sa nu intervina si sa falsifice probe sau sa influenteze martori? Chiar si in cazul lui Voicu - care nu beneficiaza de aceeasi prezumtie (publica) de nevinovatie - ce rezolva arestul? Evident, in conditiile in care anchetatorii respecta procedura si nu recurg la mijloace incorecte?

Arestarea este un reflex totalitar si atata timp cat el va persista in mentalitatea curenta a procurorilor nu vom putea fi convinsi ca avem o justitie democratica.