Punctul pe Y / luni 11 iunie 2001 Nr: 339

Cazul Stanoiu

O regula de pe vremea comunismului spunea ca sotul si sotia n-au dreptul sa lucreze in aceeasi institutie. Uneori, interdictia se extindea si asupra cuplului parinte-copil, dar asta ceva mai rar. Nimeni nu putea explica in ce ar fi constat nocivitatea unei atari combinatii si putem doar sa banuim ca in spatele lor se afla maladiva teama a sistemului fata de orice tip de conspiratie, dar cu precadere cea casnica.Ideea a ramas in mintile oamenilor si ea actioneaza fara discriminari si intr-un mod in care l-ar putea face pe Ceausescu sa se declare pe deplin satisfacut de rezultatele muncii ideologice desfasurate de activistii sai.Avem, iata, 'cazul Stanoiu'. Doamna Stanoiu este ministrul Justitiei. N-a ajuns acolo intamplator. Este un bun profesionist. Este si om de partid, cu vechi state. Nimeni n-ar putea spune, cel putin pana acum, ca nu-si merita locul si pozitia. Intamplarea face ca sa existe si domnul Stanoiu. De asemenea, un remarcabil jurist. Faptul ca sotul a fost promovat pe postul lasat liber de catre demisionarul Lucian Mihai, in cautare de-o leafa mai mare si de un mediu de lucru cu mai putine sechele totalitare, a generat un val de isterie in media: n-au rusine! L-au pus acolo pentru ca nevasta-sa e ministru! Nimeni nu s-a intrebat, in mod serios, daca dl Stanoiu are pregatirea si calitatile necesare, sau nu.Cel mai tare se agita Opozitia. Aceeasi care i-a avut printre membrii sai pe mama Zoe Petre si fiul, ambii consilieri la Cotroceni. Aceeasi care i-a avut pe fratii gemeni Sorin si Andrei Dimitriu, sefi la FPS si ARD. Aceeasi care i-a avut pe Radu si Mariuca Vasile, premier si director la AVAB. Si lista ar putea continua.Ma opresc aici intrebandu-ma cata apa va mai trebui sa curga pe Dambovita ca sa ajungem sa judecam oamenii prin prisma valorii si nu a gradelor de rudenie. Si sa putem inlocui suspiciunea cu obiectivitatea.