A spus-o insusi premierul Boc: Romania nu a mai trecut printr-o situatie atat de dificila de la al doilea razboi mondial incoace. Asta inseamna ca ne aflam intr-o situatie exceptionala, cu consecinte dintre cele mai grave si care reclama atitudini si masuri exceptionale.

Ce se intampla la noi? Daca n-ar fi dramatic, ar trebui sa te umfle rasul! E ca si cum, pe o corabie care sta sa se duca la fund, echipajul se bate pe un loc mai in fata pe punte, de unde sa se vada mai bine apusul soarelui.

Care este principala preocupare a clasei politice in general si a parlamentarilor in special? Scaunul lui Geoana! Exact! Fotoliul de presedinte al Senatului. Cum s-ar spune, cel al sefului de echipaj, care ar putea prelua comanda daca, Doamne-fereste, capitanul ar fi aruncat peste bord.

Disputa care se duce de aproape o saptamana a infierbantat spiritele. Se scotoceste prin textele de lege si prin regulamente. Se flutura, triumfator, cate un paragraf. Se rostesc tirade mustind de obiectivitate. Se reclama cu tremolouri catavenciene in voce, interesul national.
Despre ce este vorba, in fond? Despre o banala bataie pe ciolan. Un ciolan care, cand cei doi dulai, s-au aliat ca sa execute guvernarea, a fost repartizat unuia dintre ei, in virtutea algoritmului. Intre timp, insa, dulaii s-au incaierat, au rupt lantul care-i tinea impreuna si acum trag din rasputeri de os. Dulaul caruia-i apartinea de drept zice ca regulamentul cotetului prevede clar: ai parte de os pe toata perioada convenita. Celalalt are alta parere: nu mai esti in cusca aliantei, nu mai ai nici osul! Ce regulament! Regula o face cel mai tare. Si eu sunt mai tare, ca stapanul m-a crescut de mic si stie ca-i sunt fidel.

Circul care are loc la Senat este demn de pana unui nou Caragiale. Umorul e insa sufocat de penibil, iar satisfactia spectatorului este coplesita de sentimentul, de amaraciune pe care-o trezeste peisajul degradant al lacomiei si egoismului alesilor. Obstinatia unora este egalata de lacomia altora si demersul amandurora vine in contradictie flagranta cu tot ceea ce este cu adevarat important si presant intr-un moment in care totul ameninta sa se prabuseasca in jurul nostru datorita enormei incarcaturi de incompetenta, egoism si dezinteres.