Punctul pe Y / sâmbătă 02 iunie 2001 Nr: 332

Ruperea pisicii ALRO

Odiseea privatizarii marilor intreprinderi industriale romanesti pare sa fi intrat intr-o etapa noua pe care o marcheaza 'momentul ALRO'. Alaturi de SIDEX, combinatul de aluminiu de la Slatina poate fi considerat una dintre perlele care impodobesc ruginita coroana a economiei romanesti. Este un combinat modern - si modernizat pe seama propriei productiei - reprezinta un domeniu care are cerere pe piata si a fost pandit de multe priviri lacome care si l-ar fi dorit in patrimoniu privat. Dar nu oricum - ci cu cat mai multe aranjamente si cu cat mai putini bani. Povestea sa era cat sa ajunga la final daca nu s-ar fi ciocnit, dur si brusc, mai multe interese, in spatele carora stateau persoane cu functii importante prin actualul Executiv. Dupa cateva saptamani bune de hartuieli in care partile au scos la bataie detalii secrete din recuzita adversarilor, capacitand de o parte si de alta organe de presa si grupuri de presiune afiliate, iata ca nodul gardian al chestiunii este desfacut de premier prin clasica lovitura de sabie: nu-l mai vindem! Daca e atat de bun, de profitabil, care e rostul sa-l dam pe cateva zeci de milioane (de dolari) cand se stie ca el valoreaza sute? Premierul a avut un curaj nebun: prin aceasta si i-a ridicat in cap pe toti cei de pe margine care sperau sa se infrupte cu o ciozvarta din cadavrul ALRO, ca sa nu mai vorbim despre cei care sperau, uzand de tot felul de tertipuri (ca Balli, care-a scos, precum Agamita Dandanache, din buzunar o scrisorica cu schepsis) sa intre in posesia pretiosului trofeu. Privatizarea cu tot dinadinsul a provocat pana acum suficiente pagube economiei. Daca liderii politici ar fi avut si altadata taria sa zica NU acolo unde era evident ca acesta e cuvantul (n-am sa evoc decat ROMTELECOM), am fi astazi, poate, mai putin stresati de ofensiva buimaca a preturilor si de politica de monopol a celor pe care i-am inzestrat, pe putin, cu mai tot ce aveam de Doamne-Ajuta.