Punctul pe Y / miercuri 22 septembrie 1999 Nr:

Lectia de bun simt

Silit sa emigreze impreuna cu familia dupa instalarea comunismului in Romania, printul Dimitrie Sturza a cunoscut din plin lectia aspra a exilului. Descendent al unei vechi familii, care a dat tarii domnitori, inalti dregatori, oameni de cultura, tanarul Sturza a avut de infruntat, in competitia sociala, nu doar obstacolele limbii si al exclusivismului occidental, ci si pe acelea ale noilor structuri fundamental concuren- tiale. Faptul ca astazi se numara printre reprezentantii autorizati si respectati ai mediilor de afaceri elvetiene - unele dintre cele mai rigide si mai putin dispuse la concesii - se datoreaza nu doar calitatilor sale native, dar si unei vointe si autodiscipline fara de care conditia de invingator nu este posibila. Dimitrie Sturza a invins si in arena sportiva (a fost membru al echipei de Cupa Davis a Elvetiei) si in cea de afaceri, si in cea sociala. De aproape zece ani printul face o naveta discreta in Romania, dublandu-si actiunile caritabile propriu-zise de o asidua conectare a diasporei la realitatea din tara. Zilele acestea se afla. din nou la Bucuresti, ca membru al comisiei de organizare a unicului campionat mondial pe care-1 gazduieste tara noastra in ultimul sfert de veac: Campionatul de pescuit sportiv (crap). Un subiect fierbinte pentru mass-media internationala si un prilej de a ne afirma si pentru alte motive decat cele devenite deja traditionale. Am solicitat printului Sturza un interviu pentru una dintre emisiunile televiziunii nationale. A fost un prilej minunat pentru ca bunul sau simt si gandirea pragmatica sa se imbine in cateva concluzii sugestive: Romania are urgenta nevoie sa-si reformeze doua sectoare importante - Justitia si Fiscalitatea. Fara acest lucru, cu toata bunavointa, „caruta nu va putea fi scoasa din noroi'. In disputa legata de legile proprietatii, printul are o opinie si mai clara: si-a revendicat, din toata averea stramosilor sai, doar conacul de langa Iasi, aflat in ruina. Pamantul, crede el, trebuie sa ramana al celor care-l muncesc: al taranilor. O lectie de bun simt.