Punctul pe Y / marşi 21 septembrie 1999 Nr:

Ironiile soartei...

Duminica seara, la final de Festival al Berii, in buricul Pietei Constitutiei, vizavi de Palatul Parlamentului (fosta Casa a Poporului), lumea a dat buzna la una dintre rarele serbari populare care se mai produc. Au profitat din plin fabricantii de bere si cei afiliati lor, dupa cum au profitat si oamenii. O singura problema a fost: organizatorii n-au calculat bine raportul dintre „intrari' si „iesiri'. In concluzie, in fata celor cinci cabine mobile de WC-uri s-au format cozi lungi si nerabdatoare. Trecand pe langa zidul Palatului, am sesizat o scena: doi tineri care s-au intrecut probabil cu paharele de berc, n-au mai rezistat asteptarii la coada si, in vazul publicului, s-au usurat pe gardul Palatului. Nimeni n-a parut sa bage in seama gestul necivilizat, iar daca cineva 1-a bagat, 1-a pus desigur pe seama nece- sitatii si a amintitei neconcordante. N-am putut sa nu ma gandesc ca in urma cu doar zece ani, un astfel de gest ar fi putut sa-i coste libertatea! Nu ca o consecinta a lipsei de bune maniere, ci prin clasica „interpretare' a oricarui gest neconvenabil. Primul militian i-ar fi inhatat pe cei doi si un procuror si un judecator - aflati azi in randul celor mai de- mocrati dintre democrati - i-ar fi trimis urgent la „mititica' pentru macularea simbolurilor sfinte ale sistemului! Simpla necesitate biologica ar fi fost interpretata ca o provocare periculoasa si sanctionata cu asprimea cuvenita. In fond, posibilitatea de a te usura pe gardul Parlamentului este, pana la urma, una dintre libertatile aduse de democratie - pana cand dictatura civilizatiei va putea sa opereze in mod corect. Ironia soartei ar putea consta in faptul ca, in urma cu zece ani, cei doi ar fi putut sa-si obtina certificate de disidenti...