Punctul pe Y / sâmbătă 21 august 1999 Nr:

Sansa norocului

Niciodata nu s-a vorbit atat de mult ca acum despre sansa si despre castig. Este, pare-se, cuvantul de ordine intr-o lume in care munca produce, inca, cele mai mici si mai neindestulatoare beneficii. Ziarele si posturile de televiziune nu mai contenesc in a prezenta modalitatile in care poti deveni miliardar sau macar milionar. Nu trebuie decat sa dai un telefon la „opt-noua', sa decupezi un talon din ziar, sa trimiti niste capace sau etichete... te intrebi, cu o asemenea ploaie de premii, cum de nu devine Romania Țara Milionarilor Facuti Peste Noapte..

Romania nu este o tara de milionari. Nici macar din cei facuti peste noapte. Este o tara de amarati carora le ia apa tot avutul peste noapte, e o tara in care numarul pensionarilor este pe punctul de a-1 depasi pe cel al salariatilor (ceea ce constituie un simptom dramatic), o tara in care copiii termina scoala pentru a ingrosa randurile somerilor. Este o tara in care sansa celor 10-12 salarii primite drept compensatie pentru licentiere nu poate, nu are cum sa constituie baza unei afaceri private, tara in care bancile cer garantii duble fata de valoarea imprumutului (de la amarati - la granguri le ofera miliarde fara nici o garantie), tara in care darile, impozitele si accizele fac imposibila aproape orice afacere cin- stita, tara in care sansa este a celor care dau din gura si din coate, nu a celor care folosesc in mod traditional mintea si bratele. Nu sansa - care inseamna a pregati cu grija si inteligenta terenul pentru un castig - ci norocul chior, stimularea desantata a sperantei desarte guverneaza mediul moral al unei Romanii aflate in tunelul unei crize profunde, careia nu i se mai zareste vreo luminita, la nici un capat de tunel al Tranzitiei.