Punctul pe Y / miercuri 16 mai 2001 Nr: 317

Cat de mult ar trebui respectata legea?

Un confrate din presa scrisa m-a contactat zilele trecute solicitandu-mi raspunsul la o ancheta pe care o efectua in legatura cu dificultatile pe care un nou post de televiziune le intampina in intrarea sa pe piata din partea autoritatii in materie. Colegul intreba, mai mult sau mai putin direct, daca mi se parea normal ca postul sa nu fie avizat, chiar daca mai avea de rezolvat cateva 'mici formalitati'. Cu riscul de a fi acuzat de parti-pris, sau de a mi se interpreta raspunsul ca un semn de teama fata de un posibil concurent, am raspuns 'da'. Da, mi se pare normal sa nu primeasca aprobarile inainte de indeplinirea tuturor conditiilor pe care le stipuleaza legea. Mi se pare normal ca legea sa fie respectata, inclusiv de catre ziaristi, in integralitatea ei si nu pe capitole. Nu cred, deasemenea, ca breasla gazetareasca (se spune ca postul cu pricina ar fi finantat de gazetari) are temei sa se erijeze intr-o super-categorie, cu mai multe drepturi decat altele. Aici - si in alte cazuri - este vorba de principii si nu de exceptii. De mult prea multe ori in ultimul deceniu legea si principiul fundamental al datoriei de a fi respectata au fost calcate in picioare cu nonsalanta, pe motiv ca finalitatea incalcarilor ar putea fi una pozitiva, folositoare. Asa ceva nu se poate si nu trebuie ingaduit. Consider ca trebuie protestat cu vehementa daca regulile ce se cer respectate sunt strambe sau prost alcatuite - dar protestul nu se poate concretiza in incalcarea lor cu buna stiinta. Si nici in presiuni si in santaj - ceea ce devine, pana la urma, un astfel de protest. Respectand legea, suntem datori sa avem incredere ca tot ea ne apara impotriva abuzurilor. Or, daca CNA a comis sau comite prin interdictia sa un abuz, tot legea este aceea care il va sanctiona dand in final satisfactia pe care partea vatamata incearca sa si-o dea de una singura.