Punctul pe Y / miercuri 01 decembrie 1999 Nr:

Ziua nationala de guvernamant

Astazi sarbatorim pentru a zecea oara Ziua Nationala a Romaniei la 1 decembrie. Transferul de semnificatie, de la un 23 August confiscat in folosul clasei politice care a „guvernat' tara vreme de patru decenii si jumatate, a avut in martie- aprilie '90, cand Parlamentul a luat aceasta decizie, o ratiune suficient de clara: 1 decembrie 1918 a fost unul dintre rarele momente ale istoriei nationale cand visele au devenit realitate. Nu sunt convins ca un Mihai Viteazul a fost animat de idealuri nationaliste cand a incercat acest lucru, pentru ca o asemenea idee, un asemenea ideal nu caracterizau epoca in care el a trait. Cred insa cu tarie ca bunicii nostri, cei care au infaptuit Unirea, cei care s-au bucurat si au sperat ca ea le va aduce toate implinirile de care fusesera frustrati, au inteles foarte exact ratiunile unei atare aspiratii. Ca orice vis romanesc, nici acesta n-a durat prea mult: mai putin de un sfert de veac. Pentru ca sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial ne-a „repatriat' partea de Ardeal pierduta la masa verde de la Viena, dar ne-a lipsit - mi-e teama ca pentru totdeauna - de Basarabia.

Noi, insa, suntem obisnuiti sa ne adaptam. Mai degraba vicisitudinilor, decat bucuriilor. De aceea, si momentul 1 Decembrie 1918 continua sa ramana in memoria noastra afectiva ca un reper, ca o rascruce de istorie. Irepetabila. A aparut, spuneam, logica decizia de a introduce in calendarul postrevolutionar o sarbatoare mai adevarata. Numai ca - asa cum ni se intampla noua, urmariti parca de un blestem - nici una dintre cele noua sarbatori de pana acum n-a stat sub semnul unirii „cugetelor si simtirilor'. Au fost, mai degraba, prilejuri de dezbinare, reprosuri si acuze. 1 Decembrie a fost, parca, mai degraba, ziua nationala a FSN-ului, a PDSR-ului si a CDR-ului, decat a tuturor romanilor. Se va repeta acest sindrom si acum, pentru a zecea oara? Vom privi inapoi, spre cei zece ani de libertate, cu aceeasi manie de partid? Imi este si teama sa cred ca vom putea rupe cu o astfel de traditie...