Punctul pe Y / vineri 18 februarie 2000 Nr: -67

Cutremur in PD

Unde dai si unde crapa - ar putea spune sustinatorii dlui Hancu apreciind ca prezicatorul a avut, totusi, dreptate. A gresit, doar putin locul si data.

Pentru ca demisia dlui Victor Babiuc, din partidul pe care l-a slujit vreme de un deceniu, cu doar doua zile inaintea Conventiei Nationale, are toate caracteristicile unui cutremur politic. Dl Babiuc nu este un fitecine. As putea spune, chiar, ca nimeni mai mult ca dansul n-ar putea fi calificat drept „ministru de meserie”. A fost ministru al Justitiei in cel de-al doilea cabinet Roman. A trecut la Interne in cabinetul Stolojan pentru a se instala la carma Apararii in '96. Aproape jumatate din cei zece ani care au trecut de la Revolutie, domnia sa i-a petrecut intr-un fotoliu ministerial - performanta neegalata de vreun alt om politic in viata. Mai mult decat atat, domnia sa a fost considerat unul dintre stalpii FSN-PD-ului si un intim al lui Petre Roman. Ce s-a putut intampla acum, in cel de-al 11-Iea an, ca dl Babiuc sa ia brusc o astfel de hotarare care implica si parasirea fotoliului ministerial?

Gestul sau nu mi se pare „cinic' - cum l-au calificat unii colegi. Ce-ar fi trebuit sa faca? Sa demisioneze la Conventie? Sa atate focul nemultumirilor care-i anima pe nu putini dintre membrii PD-ului, partid care stie ca va plati exercitiul guvernarii si participarea la dezastrul produs de aceasta? Cred ca dl Babiuc a procedat corect si gestul sau ar trebui interpretat ca unul de onoare. Si ca un simptom: daca un veteran de calibrul sau nu mai suporta atmosfera din partid, lipsa de comunicare, autoritarismul tot mai accentuat al presedintelui Roman, inseamna ca acest cutremur va fi urmat de replici. Unele, poate, la fel de violente. Altele mai putin. Toate dand insa un semnal ce nu poate fi ignorat: PD a crezut ca poate juca de ambele parti - si in putere si la opozitie. Aceasta iluzie costa, iar costurile se masoara in pierderi de oameni - si in pierderi de procente. Electorale.