Punctul pe Y / joi 25 septembrie 2003 Nr: 1057

Campania de toamna a hotilor de recolta

Cei care dau primii semnalul strangerii recoltei sunt hotii. Adica acei cetateni care, desi, n-au pus mana sa semene, sa sape sau sa praseasca, se considera indreptatiti sa participe la culesul roadelor in nume si folos propriu. Pana prin anii '90, cand roadele pamantului apartineau intregului popor, furturile din agricultura constituiau un sport national, tolerat pe motiv ca in acest fel oamenii isi mai completau nevoile cotidiene. Odata cu retrocedarea terenurilor agricole, noii proprietari nu s-au mai dovedit atat de ingaduitori, precum statul. Cei care pana mai ieri practicasera si ei acest sport, nu l-au mai vazut cu ochi buni, devenind aprigi partizani ai garantarii, nu doar ai ocrotirii proprietatii. Pe buna dreptate. Cei ramasi de cealalta parte a transeei si-au continuat activitatea, dupa un calendar si dupa metode proprii care fac ca paza recoltei sa devina o problema nationala. Cu atat mai complicata cu cat nu are precedent: nici turcii nu veneau in campaniile lor de prada inainte ca recolta sa fie stransa si pusa in hambare. Si cand luau, mai si lasau cate ceva, pentru ca bastinasii sa poata supravietui pana la urmatoarea recolta.

Hotii de produse agricole sunt o realitate grava. Ei genereaza un adevarat dezastru in agricultura, iar autoritatile se dovedesc neputincioase in a contracara fenomenul. Nu exista nici garduri suficiente pentru a ingradi suprafetele cultivate si nici un numar atat de mare de paznici. Aceste furturi agresive sunt consecinta unei stari de saracie cronice si nimic altceva. Doar o indreptare a situatiei generale in nivelul de trai poate aduce dupa sine o remisiune a fenomenului. Pana atunci, noii proprietari vor ramane singuri in fata navalirilor hoardelor infometate, neputand spera altceva decat ca sa reuseasca sa mai stranga cate ceva inainte de a li se fura tot ce au.