Punctul pe Y / miercuri 24 septembrie 2003 Nr: 1056

Vlad Țepes de la PNA

Este clar ca actualitatea duce lipsa de modele, de eroi ai luptei cu coruptia. Singurul care ar intruni asteptarile, avand insa ca minus hotararea si lipsa de intelegere in sanctionarea manifestarilor de acest gen este Ion Iliescu. Cum insa cei in viata nu au dreptul la statui - cu exceptia lui Paunescu si Sararu - Capitala risca, la cea de-a 544-a aniversare a sa, sa ramana cu un soclu gol. Asa ca au facut edilii ce-au facut si l-au pus acolo pe Vlad Țepes. De ce? Pentru ca este singurul despre care istoria ne relateaza ca n-a ramas insensibil la coruptie. Care coruptie exista si pe vremea lui, cand am putea spune ca si ceva tranzitie era, de la nationalismul protocrasist la internationalismul feudal. Pe vremea lui Vlad Țepes - iata cat de interesant poate deveni studiul istoriei - se intampla ceva ce ar putea fi asemanat cu ceea ce se intampla in zilele noastre: iesita din izolarea la care o condamnasera domnii cruzi si tirani, Țara Romaneasca isi deschisese portile investitorilor straini - turci si greci - de pe urma carora spera sa-si mareasca PIB-ul. Numai ca acestia, hulpavi, isi transferau profitul, iar Țepes nu mai avea cu ce sa plateasca imprumuturile luate de la FMI-ul timpului - Inalta Poarta. Asa ca, pe langa masurile de curatire a naravurilor birocratice - taieri de maini si nasuri - el a declansat o campanie radicala de executare a marilor datornici pe care ori ii baga in cate-o biserica si le dadea foc, ori ii tragea in teapa, in piata publica. Probabil ca de pe aici isi are originea si termenul contemporan de 'teapa', vazut insa dintr-o alta perspectiva.
Intr-un fel, Vlad Țepes era un fel de procuror Amarie, inzestrat cu ceva mai multe puteri decat acesta, dar si cu mai mari posibilitati de a da exemple memorabile. Bustul domnitorului, inaltat deunazi in Capitala, ar putea constitui un stimulent si pentru domnia sa.