Punctul pe Y / sâmbătă 22 decembrie 2001 Nr: 506

Cei "2F"

Se vorbea, in limbajul incifrat folosit pe timpul dictaturii, despre obsesia celor '3F' si despre cronicitatea acesteia in ultimii ani de domnie ai lui Ceausescu. Cei trei 'F' erau: FRIGUL, FOAMEA si FRICA.

Frigul, care din '85, odata cu varful de plata al datoriei externe, ne guverna iernile, devenise o prezenta ucigator de familiara. Si, poate, nu atat frigul, cat lipsa oricarei alternative: gazele n-aveau presiune, curentul electric se intrerupea, iar o sobita cu gaze, japoneza, devenise visul irealizabil al oricarui roman. Termoficarea era blestemul aruncat asupra unei natiuni sfatuita parinteste sa 'mai puna o haina'…

Foamea, obsesia ei, era strans legata de dificultatea obtinerii oricarui produs de baza. Coada - la orice - produsese un nou tip de civilizatie, de socializare, sub semnul spaimei ca maine, poimaine, nu vei mai putea gasi ceea ce azi se mai poate procura cu pile, cu noroc sau cu voie de la stapanire. Obsesia foamei a fost aceea care a facut ca nu de putine ori carnea adunata in frigider sa se strice si sa fie aruncata. Rafturile magazinelor erau goale si degeaba mai gaseau banii prin buzunare…

Frica, in schimb, a fost o constanta a existentei romanilor de-a lungul celor cinci decenii de dictaturi. Frica aceea confuza, ca la miezul noptii cineva va bate la usa si te va lua, fara sa-ti spuna de ce. Si ca vei ajunge in gulag, de asemenea fara sa sti de ce. Sentimentul ca orice ai face nu te vei putea sustrage erorii, greselii si ca aceasta devenea o fatalitate care nu te va atinge doar pe tine, dar si pe cei care iti sunt dragi si care, la randul lor, vor plati pentru nestiuta ta vina.

Este, poate singurul dintre cei trei 'F' de care ne-am eliberat intr-o noapte si intr-o zi, in urma cu doisprezece ani. Ea - frica - poate ca mai zace pe undeva prin cotloanele constiintei noastre. Dar nu ne mai este teama, teama aceea maladiva, ca va trebui sa raspundem pentru ceea ce n-am facut…

Au ramas, insa, in vigoare, ceilalti doi 'F': frigul si foamea. Cu o actiune selectiva, e drept. Dar nu mai putin dureroasa si stresanta. Libertatea n-a reusit sa mareasca nici presiunea gazelor pe conducte si nici numarul gradelor din calorifere. Libertatea a umplut rafturile magazinelor, dar le-a facut mai inaccesibile celor carora n-a reusit sa le umple si buzunarele. Saracia este, astazi, o realitate mai dura si mai stresanta decat egalitarismul comunist. Iar atat timp cat cei '2F' vor continua sa ne amarasca viata, cu greu vom putea vorbi despre o adevarata libertate…