Pe vremuri, cand isi lua romanul o Dacie, primele sase luni le petrecea mai mult pe la service, incercand sa-si schimbe cat mai multe dintre piesele originale care oricum ar fi cazut dupa cateva mii de kilometri. Fiecare bucsa, bieleta, capat de bara sau - pentru cei norocosi sau cu pile - vreo planetara sau chiar setul motor - reprezinta o victorie impotriva destinului implacabil la care calitatea produsului si cea a drumurilor supuneau vehiculul national. De aceea, perioada de garantie, mai scurta si mai zgarcita ca la oricare marca, era considerata hotaratoare pentru ceea ce avea sa ramana proprietarul pentru urmatorii 5-7 ani cat 'dura' o Dacie la prima mana.

Ceva asemanator pare sa se intample cu guvernele post-decembriste (exceptie facand cele din ultima guvernare, cea a coalitiei): primele o suta de zile par sa fie hotaratoare pentru functionarea ulterioara a Executivului si dupa acest interval gazetarii si analistii s-au obisnuit sa astepte prima remaniere - cea care deceleaza piesele nepotrivite cu care a fost dotat, din 'fabrica', vehiculul menit sa ne tarasca pe drumurile accidentale ale reformei. De aici si zvonurile despre o prima si consistenta remaniere, care s-ar putea produce pana in 1 mai, zvonuri dezmintite cu tarie de catre acelasi Executiv. Dar, cum bine stim, nu exista zvon sa nu fie urmat de ceva adevar, asa incat nu ne ramane decat sa ne intrebam care ar putea fi piesele care s-ar cere inlocuite dupa primii kilometri de guvernare. La prima vedere, portofoliile care ar putea suporta corectii sunt cele in jurul carora au existat cele mai frecvente dispute in aceasta perioada: unul este cel al Finantelor, al caror titular, dl Tanasescu, s-a aflat nu odata in contratimp cu superiorii cat si cu subordonatii sai; un altul ar putea fi titularul de la 'Informatii', dl Dancu, care n-a reusit sa faca sa functioneze la parametrii doriti acest compartiment esential pentru imaginea Executivului. In pozitii delicate s-au aflat, pentru o perioada, si ministrii de Interne si al Agriculturii, intre timp situatia lor parand a se fi reglat. Piese nevralgice ale masinii guvernamentale se dovedesc tanara ministresa de la IMM-uri, coplesita de multiplele raspunderi ce-i revin, si aproape inexistentul domn Puscas, cel cu institutiile europene (deocamdata demn urmas al d-lui Herlea). Inlocuirea, in termen de garantie, a acestor repere i-ar putea permite soferului Adrian Nastase sa conduca in relativa siguranta pana la urmatoarea remaniere.