Punctul pe Y / vineri 09 octombrie 2009 Nr: 2873

Asumarea iresponsabilitatii

Miscarea lui Boc a fost bine ticluita: adaugandu-si la sirul de asumari de pana acum si pe aceea pentru modificarea pensiilor „nerusinate”, arata un cartonas rosu celor care ar dori sa tranteasca Guvernul printr-o motiune de cenzura, al carei motiv ar fi in ochii poporului cu drept de vot, apararea intereselor proprii ale parlamentarilor (din celelalte partide), beneficiarii de pensii speciale.

Premierul a facut mare caz in ultimele luni in legatura cu aceste pensii, staruind asupra celor care sfideaza bunul simt: de peste o suta de ori mai mari decat pensia minima. Ce n-a prea spus dl Boc este faptul ca eventualele corecturi vor fi extrem de greu de operat - inclusiv din punct de vedere juridic - si ca efectele asupra pensiilor mici va fi aproape nul. Tema este, insa, populara si pe fondul dificultatilor momentului ar acorda celor aflati in nevoie o satisfactie platonica.

Decizia asumarii este, cum spuneam, o provocare. La fel ca si remanierea lui Nica, ea a fost bine gandita si calculata. Iar ratiunile ei ies la iveala, una cate una. Strategia eliminarii social-democratilor de la guvernare a fost insotita de intense - dar discrete - tratative cu parlamentari din alte partide, pentru a trece in barca puterii si a obtine sustinerea necesara. Rezultatele sunt vizibile: asemenea „generalilor tradatori” Oprea si Iordanescu, cel putin vreo duzina de alti membri al PNL-ului au facut pasul in fata. Odata cu remanierea apare o si alta categorie de nemultumiti care vor prefera osul guvernarii in locul demnitatii opozitiei. Incet dar sigur, partidul prezidential face procentul pe care si l-ar fi dorit la alegeri dar pe care n-a putut sa-l obtina pe caile traditionale. De aceea chestiunea motiunii nu mi se pare deloc transata, cu tot avantajul teoretic pe care l-ar aduce trecerea PSD-ului in Opozitie.

Revin la asumare: de cand s-a instalat la Palatul Victoria, cu ajutorul PSD-ului, Boc (vorba vine!) guverneaza de parca Parlamentul nici n-ar exista. Cele mai importante legi, vitale de-a dreptul, n-au trecut prin filtrul Parlamentului si ele vor fi aplicate chiar cu riscul de a genera efecte ireparabile in cazul in care multe dintre ele nu vor primi, in final, OK-ul celor doua Camere.

Este un mod de lucru care face din asumarea raspunderii o maniera de-a dreptul iresponsabila. E drept si ca Parlamentul n-a prea dat semne de nerabdare pentru a primi in lucru marfa guvernamentala, preferand mai degraba sa piarda timpul cu fel de fel de comisii care au nici o finalitate.