Punctul pe Y / luni 24 august 2009 Nr: 2842

"Testul Udrea" al Sistemului

Daca in toata povestea asta cu Elena Udrea si cu audierea ei de catre o comisie parlamentara exista vreun lucru bun, acesta se refera la probele practice de rezistenta la care este supus sistemul. Si in fata carora clacheaza.

Elena Udrea a dus la limita superioara testele de anduranta ale unui sistem democratic pus pe hartie cu usurinta si neglijenta, care nu si-a dovedit niciodata viabilitatea. S-a pornit de la premisa ca Parlamentul, ales prin vot, reprezinta forul suprem de reglementare. S-a facut din „controlul Parlamentului” un mit fara nicio legatura cu realitatea. Prea multe domenii asupra carora ar trebui sa se pronunte Parlamentul raman practic necontrolate si nereglementate. Regulamentele au mult prea multe omisiuni si neclaritati. Sa luam exemplul concret al audierii dnei Udrea. Ce se intampla daca nu se prezinta in fata Comisiei? Nimic! Trebuie „rugat” premierul, ca sef direct, sa o roage la randul sau pe sefa Turismului sa se arate in fata onoratei comisii. Ce se va intampla de pe urma faptului ca „inculpata” le-a dat cu flit membrilor comisiei si i-a lasat in totala confuzie? Nimic! Ce se intampla in urma faptului ca dna Udrea refuza sa le recunoasca autoritatea si, mai mult, ii acuza de conspiratie? Nimic! Cum se explica - si cum se aplica regulamentul Camerei in cazul inregistrarii ilegale a discutiilor Comisiei? In nici un fel! Va fi gasit „vinovatul” de desconspirarea planurilor Comisiei? M-as mira!

Si asta nu e totul. Nu risc sa ma pronunt asupra vinovatiei sau nevinovatiei doamnei Udrea. Insa este tot mai clar ca regulamnetele sunt facute in asa fel incat sa nu poata fi aplicate si respecate. Ca, sub pretextul prezervarii legalitatii se confectioneaza texte rabinice din care fiecare intelege ce vrea si le aplica cum ii vine la indemana. Dna Udrea este judecata, culmea, ca a incercat sa faca ceva si - neputand respecta regulamentele - a recurs la subterfugii si adaptari. Culmea, ii sare in ajutor tocmai sefa Autoritatii care ar trebui sa vegheze neclintit la respectarea regulamentelor stupide si idioate, si o face modificandu-le in timpul jocului. Cazul ca atare devine tot mai mult o batalie politica care antreneaza partile combatante. Confruntat cu nenumarate probleme intre care cea mai usoara nu e decizia Curtii Supreme care il obliga pe ministrul Finantelor sa plateasca sporurile magistratilor, dl Pogea isi iroseste doua zile dand explicatii confuze in legatura cu un document emis din greseala si retras pe furis de la registratura Camerei, document elaborat in sprijinul dnei Udrea. Dl Pogea nu-si bate deloc capul pentru a gasi o solutie adevaratelor probleme pe care le are, ci intra im jocul „de-a v-ati ascunselea” pe dupa lege.

Ce vor sa spuna toate aceste lucruri? Ca avem mecanisme prost gandite si prost alcatuite, care refuza sa functioneze si arunca intreaga activitate de administrare a situatiei grele prin care trecem in derizoriul unui „razboi al chiloteilor”.