Punctul pe Y / miercuri 05 august 2009 Nr: 2827

Restructurare a la Boc

Dupa ce-a marit Tariceanu numarul de functionari publici cu vreo 50%, a cazut magareata pe Boc sa dea afara vreo 200.000 dintre cei care taie frunza la caini pe la ministere si agentii. Nu pe Geoana, ci pe Boc, ca pe el l-a facut Basescu premier. Din chestia asta se poate intelege ca PSD-ul n-ar prea fi de acord cu trimiterea in somaj a unui numar atat de important de alegatori, dar daca PDL-ul insista, n-au ce sa faca.

Chestia asta poarta pomposul nume de „restructurare”. E ca si cum o familie sta intr-o casa prea mare, in care toti si-au adus neamurile de la tara ca era chiria mica si intretinerea usoara. Numai ca a venit criza si au sarit toate in aer: si impozite, si servicii, si utilitati. Cu banii pe care-i au nu mai pot sa traiasca in ditamai casoiul guvernamental. E musai sa scoata din casa vreo 20% dintre locatari si sa-i trimita de unde au venit, iar locul lasat liber sa-l inchirieze la altii.

Restructurare, deci. Ceva de genul in care trebuie imaginata o alta schema, mai functionala si mai putin costisitoare. Si in care cei dati afara sa nu faca nefunctionale anumite servicii si operatiuni esentiale pentru functionarea intregului mecanism. Cu alte cuvinte, la masinaria guvernamentala ar trebui pus un alt motor, mai economic si mai puternic si care sa elimine mai putine „noxe”.

Cum vede dl Boc chestia asta, cand e strans cu usa de cei de la FMI? Foarte simplu: nu mai dam bani pe cine stie ce motor nou. Il adaptam pe cel vechi. Vorbim cu inginerii nostri si vedem cum poate functiona cu mai putine bujii, cu un amestec mai mare de apa in motorina, cu ulei uzat de bucatarie in loc de ulei de motor, cu cauciucurile vechi, peticite!

Deci: Restructurarea a la Boc se realizeaza prin buna intelegere. Il cheama premierul pe Sarbu si ii zice: Ilie, cati poti tu sa dai afara? Sarbu, om cu frica lui Dumnezeu, zice: jumatate! Jumatatea care ramane poate freca linistita menta agriculturii. Intra apoi Blaga. „Merg si eu la mana asta cu vreo 15 la suta. Si asa n-avem decat de izolat niste blocuri”. Da buzna Elena Udrea: „Traiane, pardon, Emile, stii ca ministerul meu e nou si si ca daca dau afara pe cineva nu mai am cu cine sa merg prin turneele de promovare. Iar la minister abia am pus perdele noi in toate incaperile. Taie-ma, omoara-ma, dar eu nu dau afara!” Boc ofteaza si trece mai departe. La Nica. „Stii bine ca noua ne lipsesc vreo 30 la suta dintre politistii de care avem nevoie. N-ai decat sa consideri ca ne mai lipsesc doar vreo 10 la suta. Asta e situatia!” Cati Andronescu e ferma: „Dati intai afara pe farsorii de la universitatile particulare si dupa aia mai discutam!” Luminita Placinta pare cea mai intelegatoare: „Nu-i nimic, aduc de la mine de la firma, de la Focsani, niste oameni in locul celor pe care si asa trebuie sa-i dam afara dupa ce-a facut Ridzi”. Nita zice: „Bag in subordinea ministerului niste agentii si te ajut sa rezolvi problema la capitolul ala!” Videanu si Pogea se codesc. N-au ce sa faca. „Pai daca eu ii dau afara pe aia care trebuie sa stranga impozite si sa dea amnezi, ce facem? Suntem la pamant!” - ofteaza Pogea. Iar Videanu se gandeste, in sinea lui insusi, ca daca ar putea sa dea afara vreo 2-3 sefi de companii energetice, ar face economii de-ar ramane guvernul intact. Dar cum sa-i dai afara cand abia i-ai pus si le-ai si marit leafa cu 30 la suta, ca au raspundere mare...

La usa premierului s-au mai strans cativa ministri care n-au apucat sa plece in concediu. Restructurarea merge ca pe roate, ca la piata: mai dau eu, mai lasi tu...