In premiera post-decembrista (adica dupa decembrie 2000) un membru al Guvernului pune cu curaj degetul pe una dintre ranile cele mai dureroase ale sistemului: ce se intampla in sistemul bancar romanesc? Secretarul general al Guvernului, dl Serban Mihailescu, intr-o declaratie difuzata dupa sedinta de guvern de saptamana trecuta, a spus textual: 'Nu cred ca ne putem bate joc la infinit de sistemul bancar romanesc!' O face spre totala surprindere a celor care credeau cu tarie in acest lucru si procedau ca atare. Pentru ca, de vreo opt ani, dupa socotelile mele, o gramada de insi fara scrupule - fie ei bancheri, investitori sau chiar guvernanti - nu fac altceva decat sa supuna sistemul celor mai banale sau mai inventive metode de hartuire si spoliere. Zeci, sute de milioane de dolari s-au scurs prin ranile deschise ale sistemului bancar, aprovizionand buzunarele si interesele unor persoane fara scrupule dintre care doar o mica parte, o infima parte s-a confruntat cu justitia si cu infailibilele ei metode de taraganare si de scoatere basma-curata a celor prinsi, totusi, cu ocaua mica. Interesele celor care au devalizat bancile s-au intalnit in mod straniu cu cele ale celor ce aveau datoria sa supravegheze sistemul si sa aiba grija sa nu se intample ce se intampla. Dupa un deceniu de observatie, mecanismele acestor inginerii apar astazi suficient de clare. Suficient de clare pentru ca guvernul sa-si puna intrebari legitime, pe care acelasi Serban Mihailescu le face publice: la Bankcoop s-a procedat la un faliment politic. Si nici falimentul de la Bancorex nu va ramane asa cum s-a facut in 1997! Declaratiile pe care le invoc au plecat de la Ordonanta de Urgenta prin care Guvernul propunea rascumpararea creantelor Daciei Felix si, implicit, salvarea acesteia din ghearele lichidatorilor. Este o veritabila premiera, ce marcheaza si un alt mod de abordare a fenomenului - unul mai apropiat de o normalitate pe care tot intarziem sa ne-o apropiem.