Citesc, ca pe un roman politist, primul volum al memoriilor lui Ioan Talpes. Rod al unei colaborari mai mult decat fructuoase cu gazetarul Horia Alexandrescu, un „iscoditor” de profesie, volumul „In umbra marelui Hidalgo” reprezinta punctul de plecare al unei serii ce se va intinde pe parcursul a nu mai putin de sase volume, acoperind perioada Revolutiei si anii de istorie contemporana care au urmat. Ioan Talpes nu este un memorialist, ci un istoric de profesie, de unde si rigoarea faptelor compuse intr-o cronologie stricta si cu aparatul critic corespunzator. Melanjul acesta dintre curiozitatea gazetarului si rigoarea istoricului produce un op in care locul speculatiilor este luat de fapte, iar analiza evenimentelor se situeaza pe palierul izvoarelor autorizate. Probabil ca cei care vor scrie istoria completa si complexa a acestor ani nu vor putea face abstractie de memoriile extrem de exacte ale istoricului Talpes. Si, poate, una dintre cele mai pertinente contributii, pana la acest moment, ramane aceea ca soarta Romaniei s-a decis nu la Malta, ci la Kiev, si nu intre Bush si Gorbaciov, ci intre Gorbaciov si Mitterand. De altfel, Talpes citeaza documente din arhivele americane din care reiese ca la Washington se luase hotararea ca Romania sa nu mai fie considerata favorita din blocul sovietic, fiind mutata pe ultimul loc al atentiei SUA, cu 8 luni inainte de intalnirea de la Malta. Sau capitolul dedicat „marelui patriot” Pacepa, cel care pretinde, alaturi de armele de vanatoare confiscate si recunoasterea meritelor sale in demolarea regimului Ceausescu, pe care-l servise cu suficienta credinta pana la defectiune.

Este notoriu faptul ca Talpes a fost unul dintre putinii politicieni romani care s-au opus deschis presiunilor facute de americani pentru „reabilitarea” lui Pacepa. Si a facut-o cu argumentele specialistului - nu numai ca istoric, dar si ca sef, vreme de aproape sase ani, al Serviciului de Informatii Externe. Talpes blindeaza cu argumente asertiunea privitoare la rolul de agent dublu pe care l-a jucat Pacepa si considera ca repunerea in drepturi a acestuia s-a datorat si faptului ca dl Ion Iliescu s-a lasat convins de argumentele oferite de Rodica Stanoiu, cea care, la randul sau, isi insusise argumentele avocatului Catalin Dancu, sustinute pe baza exclusiva a declaratiilor lui Pacepa. „Eu cred ca ce a facut Pacepa a fost chiar mai grav decat ce a facut Ceausescu” - conchide Talpes si avem toate motivele sa-l credem.

O informatie de ultima ora este aceea ca generalul se va inscrie in cursa prezidentiala. Pentru cei care-l considerau unul dintre sustinatorii actualului presedinte, vestea poate fi bulversanta, indicand o schimbare de atitudine. Sau din contra?