Punctul pe Y / miercuri 17 iunie 2009 Nr: 2787

Dar "Prima vila"?

Odata cu anuntul prezidential in legatura cu intrarea noastra in recesiune, linistea si tristetea s-au lasat peste intreaga natie care acum nu face altceva decat sa-si puna mintea la contributie in legatura cu pozitia in care vom astepta „varful” de criza de prin octombrie - taman inaintea alegerilor prezidentiale.

S-a facut liniste si in privinta acordului de imprumut cu FMI-ul, iar inginerul Pogea a avut prilejul sa ricaneze la adversari: ce-ati gasit pe site-ul FMI, din ceea ce nu stiati? N-am gasit nimic. Ce nu trebuie sa fie acolo, nu e.

Profitand de acalmie, as vrea sa vorbim putin si despre modul in care e receptat, in special de mass media vorbita si vazuta programul guvernamental „Prima casa”. Televiziunile isi continua neclintite programul populist de autocompatimire si de compatimire a „bietului cetatean”. „Fatucile” cu microfonul in mana nu pregeta sa intrebe cu schepsis, pe strada: nu-i asa ca nu aveti ce face cu 60.000 de euro? Si, bineinteles, cetateanul raspunde afirmativ. Apoi, din studio, curg comentariile altor fatuci competente: cu 60.000 de euro nu poti sa-ti faci decat o garsoniera sau un apartament de doua camere! Si unde: prin cartierele marginase, nicidecum prin centru! Si mai trebuie sa ai si venituri de vreo 600 - 700 de euro pe luna, ca altfel n-ai de unde plati rata. Basca faptul ca trebuie sa vii cu un avans de 5%! Ce te faci daca apartamentul costa mai mult de 60.000 de euro? De unde iei diferenta? Cu ce dobanzi?

Intr-adevar, probleme insolubile! Numai ca cine comenteaza initiativa guvernamentala in acest fel da dovada de ignoranta si stupiditate. „Prima casa” nu e un program social, de ajutorare a celor defavorizati. Acestia vor continua sa stea pe unde apuca, fara a deveni musai proprietari. Ca si programul ANL - care a fost o alta treaba buna, deturnata insa de competitia politica - „prima casa” este un program pentru cei care dispun de unele mijloace, dar nu suficiente. Altminteri s-ar fi chemat „prima vila”, sau „primul palat”. Prima casa poate, e logic sa fie o garsoniera sau un apartament cu doua camere. Deja facilitatea acordata - dobanda redusa pentru suma oferita - constituie un ajutor important pentru cei care au posibilitatea sa o apuce pe calea proprietatii. Asta nu inseamna, insa, ca trebuie sa devenim o natie de proprietari. Diferentele sociale vor continua sa existe, multa vreme de acum incolo, si ele se vor adanci. Poate ca vom redescoperi faze intermediare, precum proprietarii de rulote din America, poate alte formule. Dar „prima casa” ramane ceea ce este si n-are rost sa ne jelim la infinit prin high definition, pentru ca, oricum, nu definim nimic.