Punctul pe Y / luni 30 martie 2009 Nr: 2466

Plasa lui Vanghelie

Daca ar fi stiut in ce se baga, Dan Nica ar fi ramas, probabil, simplu... vicepremier si si-ar fi vazut de conducerea departamentelor care i-au fost repartizate cu suficienta larghete de catre Boc (Tariceanu nu le daduse mai nimic vicepremierilor lui) si ar fi trait linistit. Ca tot romanul, a dorit niste trese in plus si ceva mai mult acces la oala cu miere a puterii. Si uite ce-a iesit.

In orice alta tara cu traditie democratica, episodul consumat martea trecuta - arestarea sefului formatiunii contra informative a unui minister cu importanta celui de Interne - ar fi atras dupa sine, automat, demisia ministrului. Acesta n-ar mai fi avut nici un motiv sa astepte: ce sa astepti de la simplul fapt ca ai numit intr-o functie de asemenea importanta - atentie, functia asta a mai daramat doi ministri - un personaj certetat pentru fapte grave. Pentru asta nu e suficient sa-l dai afara pe cel care n-a fost in stare sa te informeze despre situatie. Trebuie sa pleci tu insuti!

Probabil ca dl Nica nu a facut gestul pentru ca nu s-a simtt chiar atat de vinovat. Nominalizarea sefului acestui departament a fost una cu bucluc: Oprea a trebuit sa-si ia catrafusele nu pentru ca Ardelean n-ar fi fost bun, ci pentru ca nu si-a informat - si n-a obtint in prealabil acordul - sefii de partid. Functia avea o importanta aparte, si insasi miza acestui minister se baza pe ea. Oprea a comis eroarea de a nu tine cont de faptul ca „partidul” dorea pe altcineva in aceasta functie. Foarte probabil, acelasi personaj care i-a fost bagat pe gat lui Dragnea, obligandu-l si pe acesta sa demisioneze. Presupun ca ceva asemanator i s-a intamplat si lui Nica. Prevenit de „erorile” predecesorilor sai, el a mers cu ochii inchisi pe ce i s-a livrat de la partid: Cornel Serban. Validat de partid, omul nu mai avea nevoie de alte confirmari. Era suficient.

Toate aceste manevre au un numitor comun: Marian Vanghelie. Ahtiat dupa putere, acesta face toate manevrele posibile pentru a-si consolida puterea in partid. A inteles ca pe scara ierarhica nu poate ajunge unde doreste. Deficitul de cultura si imagine se dovedesc piedici de netrecut. Un popor care a trait un sfert de veac sub calcaiul unui analfabet, nu mai doreste un altul in prima linie. Si-a incercat norocul cu candidatura la Primaria Capitalei si a vazut ca nu merge. A adoptat o alta tactica: obtinerea puterii pe cai oculte prin interpusi, prin oameni care depind de el. Primul pas l-a facut prin alcatuirea unei retele de sustinere a lui Mircea Geoana. Acesta si-a pastrat functia, in conditiile divrgentelor generate de coalizarea cu PD-L, gratie plasei de sprijin tesute de Vanghelie impreuna cu sefii locali de organizatii. Urmatoarea miscare a fost aceea de a completa structurile la care PSD-ul are acces cu oamenii sai. Iar cel mai important obiectiv era - din ratiuni lesne de inteles - Ministerul de Interne. Mai intai Vanghelie a incercat sa-l impuna aici pe omul sau, Voicu. N-a avut succes la votul din Birou. A tras sforile ca Oprea sa fie debarcat si la noua nominalizare a coborat stacheta: si-a impus un alt om la conducerea DGIPI. Dragnea a demisionat si cu el s-a dus toata schema. Ultima miscare a fost de a-l impinge in fata pe Serban. Nica, cel care cunostea toate miscarile, si-a dat seama ca daca vrea postul, trebuie sa accepte pretul. Nu si-a imaginat insa ca pretul va fi atat de mare. Si ca ambitiile lui Vanghelie lovesc intr-o intreaga categorie de interese care nu renunta la lupta cu una cu doua. Iar lovitura - atent preparata - a fost ravasitoare. Cu efecte colaterale care de abia de acum incolo vor putea fi evaluate. Inclusiv asupra celui care s-a straduit sa teasa aceasta plasa...