Punctul pe Y / joi 05 martie 2009 Nr: 2446

Spor la leafa, romani!

Una dintre cele mai perfide inventii ale lefegiilor a fost „sporul”. Acolo unde nu mergea - din varii motive, cele mai multe de ordin populist, sa maresti o leafa peste un anumit tip de asteptare s-a recurs la sporuri.

Asa se face ca nu putine categorii s-au putut plange in continuare de lefurile mici, trecand insa sub tacere faptul ca, adunate, sporurile devin o dublare practic, sau chiar mai mult decat atat. Odata cu descoperirea „robinetului”, s-a declansat competitia inventivitatii. De departe, Marele Premiu il merita cei de la Ministerul de Externe care si-au introdus sporul de... limba straina! Nu stiai nici o limba? Erai bun de functionar pe la vreo ambasada sau chiar de ambasador (traditia venea de pe timpul comunistilor cand nimeni nu le putea cere activistilor trecuti pe linie moarta, la Externe, sa stie si o limba straina, in afara de cea lemn). Stiai o limba straina? Ei, bine, iti punea Dumnezeu mana in cap: luai iute un spor care rasplatea oboseala de a sti cum se spune „buna ziua” in alta limba (nota bene: sporul se acorda - si se mai acorda - pe baza de declaratie proprie, nu pe baza de examen). Cam pe aceeasi baza exista, daca nu ma insel, sporul de confidentialitate pe la institutiile care lucreaza cu date secrete. Probabil ca spionul Floricel de la MAPN nu primea un astfel de spor, si atunci si-a acordat unul el singur. Si nici macar de la bugetul nostru, ci de la cel al ucrainienilor.

Nu am la dispozitie datele referitoare la tipurile de sporuri care se practica in diferite institutii publice sau ministere. Pot insa sa-mi permit unele sugestii. De pilda, in noul minister al doamnei Udrea s-ar putea introduce „sporul de calatorie”. Daca respectivul umbla, trebuie sa primeasca un spor (doamna Udrea insasi primeste unul de la dl Cocos). Sau la celalalt minister nou-nascut, al doamnei Ridzi: „sporul de miscare in aer liber” - mai consistent decat „sporul de stat in birou”. La ministerul Culturii al dlui Paleologu as introduce „sporul de design vestimentar”, stie dl Toader de ce. Iar la ministerul Transporturilor - „sporul de autostrada”: cu fiecare metru pe care-l va da Bechtel in folosinta, functionarii ministerului ar putea sa primeasca o anumita suma in plus. Si sa vedeti cum se termina autostrada Transilvania in timp record!

Ar mai exista o categorie de „spornici”, bine reprezentata: „sporul de provincie”. Te aduce premierul sau vreun alt ministru, de la treburile tale de acasa din Cluj sau din Iasi, in Bucuresti, ca sa rezolvi problemele miticilor? Ei bine, pe langa casa, masa si transport, guvernul ar trebui sa-ti acorde si un spor de acomodare la obiceiurile din Capitala! Sau altul: reprezentantii celuilalt partid dintr-un minister condus de reprezentantul unui partid din Coalitie, sa primeasca un spor de „izolare”, care sa contracareze neplacerile eventuale produse de neacordarea de atributii - cum se practica de obicei.

Sunt, desigur, doar cateva idei si n-as fi deloc surprins sa constat ca unele exista, iar altele vor fi luate serios in considerare de un guvern pus pe austeritate. Jos leafa! - Traiasca Sporul!