Punctul pe Y / miercuri 11 februarie 2009 Nr: 2427

Navetistii lui Boc

Exista o psihologie de navetist - a celui care undeva traieste si altundeva munceste, care-si pastreaza radacinile si refuza instictiv incadrarea intr-un mediu pe care-l considera ostil si temporar. Cea mai mare problema o au, din acest punct de vedere, ardelenii, pentru care trecerea muntilor reprezinta cel mai adesea o aventura extrema, pentru care nu se simt niciodata indeajuns de pregatiti. Esuati - chiar la varf - printre „mitici” ei vor cauta intotdeauna sa-si construiasca un microclimat familiar in care sa se refugieze oridecateori se simt excedati de o realitate peste puterea lor de intelegere.

Emil Boc este navetistul politic emblematic. Dupa ce l-a lasat Basescu presedinte de partid, s-a impartit cum a putut intre Clujul unde era primar si Bucurestiul unde era partidul. Patru ani a fost mai mult in avion decat acasa sau in Modrogan si a incercat sa compenseze prin demersurile gospodaresti angoasele de partid pe care i le provoca frecventarea musuroiului dambovitean.

Odata cu formarea aliantei de guvernare, viata lui Emil Boc s-a modificat dramatic. De data asta slujba de la Bucuresti este cu norma intreaga si refugiul pe meleagurile natale mai este posibil in weekend. Daca n-a facut-o inca, va trebui sa-si gaseasca o casa in Bucuresti si sa-si aduca aici si catelul si purcelul, si ce mai are prin ograda sa de gospodar ardelean. Dar, prevazator cum sunt mai toti cei de dincolo de granita istorica a Regatului, a inceput prin a-si cladi refugiul uman: modulul de lucru. Speriat de ideea de a lucra cu oameni pe care nu-i cunoaste si in care nu poate avea incredere (intotdeauna regatenii astia mai iuti de minte sunt dispusi sa te traga pe sfoara intr-un fel sau altul), a inceput prin a-si mobila cabinetul cu secretari si consilieri „made in Cluj”. Nu mai putin de opt oameni de incredere se pregatesc sa-si faca bagajele pentru Bucuresti. Aici incep si contradictiile dintre programul de guvernare al premierului si realitatea cruda. Plecand la drum ca un dusman inversunat al risipei si al exceselor guvernamentale, ale caror semne le descifreaza aproape zilnic, el insusi devine un mare consumator al acestor fonduri! Cei opt colaboratori vor trebui sa primeasca case, sa li se deconteze calatoriile, lucrand la Bucuresti ca intr-o tara straina. Fiecare consilier de Cluj va costa de 3-4 ori mai mult decat unul gasit pe aici prin preajma. Acestora li se adauga droaia de clujeni numiti in fruntea unor agentii si institutii centrale, care vor avea si ei regim de navetisti de lux, incasand pe langa leafa, diurna si cheltuielile de cazare si transport. Daca adaugam la aceasta veritabila risipa provocata de un politician complexat si luxul crearii a doua noi ministere pentru favoritele presedintelui vom avea imaginea clara a unui debut dezastruos, cel putin din punctul de vedere autoritatii si credibilitatii demersului de austeritate.

Nu poate fi cuantificat efectul pe care-l va avea in mecanismele guvernamentale aceasta infuzie constienta de „stranieri”, care va genera conflicte, neintelegeri, resentimente si psihoze de clan. Unul dintre posibilele rezultate l-am vazut deja: cel care ar trebui sa devina (va mai putea deveni, oare, in aceste conditii?) purtator de cuvant al premierului, si-a si dat in petec provocand un conflict intr-un club de manele (omul are si gusturi alese) pe motiv de morga de proaspat demnitar...