Punctul pe Y / luni 09 februarie 2009 Nr: 2425

Cum si de cine a fost dusa de rapa padurea

In 2008, pentru prima data in istoria sa, Regia Nationala a Padurilor Romsilva nu si-a realizat obiectivele economice planificate - nici cifra de afaceri si nici beneficiile aferente. Profitul brut a inregistrat o scadere de aproape 50 de milioane de lei fata de 2007, care nici el n-a fost un an grozav. Dupa cum nu a fost nici 2006...

Exorturilee au scazut si acestea dramatic, cu vreo 3,7 milioane de euro! Desi isi propusese sa nu se refere la „greaua mostenire a trecutului”, noul director al Regiei, Florian Muntean, n-a putut sa evite consemnarea acestei realitati. Nici nu avea cum. Diplomat si realist, el a insistat in recentul sau dialog cu presa asupra a ceea ce intentioneaza noua echipa. Si cum isi propune sa scoata Regia din marasmul economic - si nu numai - in care aceasta s-a balacit in ultimii ani.

Ca Regia se ducea de rapa, s-a vazut cu ochiul liber in ultimii ani. Primul care a pus umarul, cu ravna, este fostul ministru al Agriculturii, padurar de meserie, care pentru a putea gestiona direct si in interesul clientelei sale politice patrimoniul silvic, anumit la conducerea Regiei un om de paie, Maftei pe nume, care a asistat senin la toate manevrele incorecte dictate de seful sau. Dupa ce Flutur cel iubitor de democrati a fost aruncat peste bord de Tariceanu, Regia a intrat pe mana unui silvicultor dedat la naravurile sectorului privat. Numindu-l pe Aldea - pentru merite politice, Tariceanu n-a facut altceva decat sa puna lupul paznic la stana. Unica preocupare a acestuia a fost sa vada cum poate sa mai praduiasca cate ceva din patrimoniul silvic, si asa jumulit bine de cel de dinaintea sa. Interesat doar de business-ul sau, Aldea a asistat senin la degradarea continua a institutiei si a relatiilor interumane din cadrul acesteia, in paralel cu transformarea padurii, cata a mai ramas, intr-un teritoriu al nimanui, jefuit de oricine isi propunea acest lucru. Ultimul din tripleta asta de demolari a fost directorul Oros, un tip mai preocupat de politica decat de padure care, din fericire a avut prea putin timp la dispozitie pentru a desavarsi opera predecesorilor sai.

Cei trei directori mai sus amintiti si ministrul aviar se adauga unei faune diversificate de pradatori pe doua picioare sau patru roti cu tractiune integrala care au declansat o campanie necrutatoare impotriva padurii odata cu nefericita - ca sa folosim un eufemism - Lege Lupu - domnul acela rotofei care murea de grija codrului pe care daca nu l-ar fi revendicat el si cohorta de mostenitori - falsificatori - pradatori, ar fi avut mult de suferit de pe urma administrarii de catre stat. A fost o lege pe care-mi permit sa o consider criminala, prin modul in care a fost aplicata si care a dus la distrugerea, pentru lung timp, a echilibrului natural al unei tari care si asa avea un deficit notabil fata de media europeana. Lacomia, necinstea si indiferenta au golit muntii de paduri si au amplificat frecventa si efectele catastrofelor naturale. Daca pana prin 2004 aceste procese au mai fost, cumva, tinute in frau, de atunci incoace nici macar aparentele n-au mai putut fi salvate. Dintr-o companie profitabila, care inregistra rezultate economice bune, Regia a ajuns falimentara, in mai multe randuri fiind in situatia de a nu-si putea plati angajatii, cati i-au mai ramas dupa „ruperea” din patrimoniul sau a padurilor retrocedate uneori corect, dar de cele mai multe ori freudulos si abuziv.

Evident, degeaba aratam acum cu degetul. Incompetenta si reaua vointa nu sunt sanctionabile in sistemul administrativ romanesc. Sunt date de la Dumnezeu si asa raman. Ce-si propune noua echipa a Regiei? Sa dreaga ce se poate drege. In primul rand sa impadureasca tot ce se poate impaduri cu cheltuiala de rigoare (mai rentabil era sa se cumpere padure de la proprietari, dar au facut-o altii inaintea Regiei, (italienii de pilda). Sa intareasca paza impotriva taierilor ilegale. Sa introduca rigoare in relatia cu agentii economici. Dar, mai ales, sa promoveze competenta in persoanele care isi pretuiesc cu adevarat meseria...