Punctul pe Y / vineri 16 ianuarie 2009 Nr: 2406

Alo, Bruxelles-ul? Stiti ce se intampla la Gura Ocnitei?

In Romania Europeana, membra cu drepturi - si obligatii - depline a comunitatii continentale, se intampla lucruri care te fac sa te intrebi ce cautam acolo si nu am aderat la Africa, de pilda.

De aproape zece ani, la Gura Ocnitei, langa Targoviste, s-a construit un centru de recuperare pentru bolnavii neuropsihici. Din vechea cazarma insalubra, in care fusesera inghesuiti, ani de zile, unii peste altii, bolnavi din toata tara - oameni care, dupa decenii, ori ramasesera fara familii, ori rupsesera cu totul legatura cu acestea - se mutasera in saloane decente cu toate utilitatile si gandite special pentru a le putea oferi un adapost corespunzator. Constructia noului centru a fost posibila cu asistenta europeana si demersuri si insistente nesfarsite din partea sefei Centrului, doctorita Mariana Savulescu. Inca de la aparitia noului centru, grupurile de interese si afaceri locale au facut presiuni asupra administratiei judetene pentru a se da o alta destinatie, mai lucrativa, patrimoniului de acolo. Personaje pragmatice l-au vazut mai potrivit pentru un hotel pentru pensionari cu venituri mari, decat adapost pentru „nebuni”. A fost nevoie, la vremea respectiva, de interventia sefului statului ca sa nu i se schimbe peste noapte destinatia. Dar, aproape in permanenta, doctorita Savulescu - om dedicat meseriei si caritatii - a avut de luptat cu indiferenta si reaua vointa a autoritatilor judetene, care aproape in permanenta au lasat Centrul la limita subzistentei.

Zilele cele mai negre s-au abatut asupra centrului in vara, odata cu schimbarea de „regim politic” de la Targoviste. Noul presedinte al Consiliului Judetean, pe nume Florin Popescu, s-a dovedit un dusman neimpacat ai ideii de a avea in ingrijire Gura Ocnitei. Dupa repetate incercari de trimitere acasa a pacientilor sau de deturnare a destinatiei spatiului acestuia, sesizate, organele centrale au decis, in cele din urma, trecerea Centrului din subordinea administratiei locale, in aceea a Ministerului Sanatatii. Numai ca formalitatile dureaza, iar pe perioada ramasa pedelistul Popescu a considerat ca trebuie sa se spele pe maini si sa nu mai acorde nicio alocatie centrului. Ramas fara finantare, fara bani de gaze si curent, fara bani de salarii, Gura Ocnitei e in pragul colapsului. Binevoitori de la judet recomanda ca solutie trimiterea bolnavilor acasa si trecerea personalului in somaj. Hrana mai este doar pentru cateva zile, iar perpectiva reglementarii administrative a situatiei ameninta sa se mai intinda pe vreo doua luni.

Ce e de facut? Toata lumea ridica din umeri si probabil ca unica solutie ar fi ca celor de la Bruxelles sa li se infatiseze modul in care Romania isi trateaza membrii defavorizati ai societatii, in plin secol XXI... Si cum sunt infometati, voluntar, peste 300 de oameni nefericiti.