Punctul pe Y / joi 18 decembrie 2008 Nr: 2391

Atentatul cu pantof

Ceea ce s-a intamplat la Bagdad a pus Serviciul Secret intr-o situatie extrem de neplacuta. Pentru ca, trebuie sa recunoastem, daca George Bush Junior n-ar fi avut reflexe bune, cel putin unul dintre cei doi pantofi aruncati spre el de catre jurnalistul irakian ar fi putu sa-l nimereasca in plin. Nu mai vorbim de ce s-ar fi intamplat daca respectivii pantofi ar fi fost dotati doar cu 'bomba' urat mirositoare a ciorapilor proprietarului (ale carei efecte nu pot fi ignorate) ci ar fi fost umpluti cu cine stie ce exploziv de tip clasic.

Este limpede ca de acum inainte, la conferintele de presa ale presedintilor americani nu vor mai avea acces persoane incaltate. Serviciul secret va fi dotat cu stelaje in care jurnalistii isi vor depune - ca la Moschee - incaltarile, primind in schimb niste papuci de plastic, dezinfectati si foarte usori. Deja se pare ca o mare companie (Haliburton) a primit o comanda importanta de astfel de papuci pe care ii va achizitiona guvernul federal din fondurile alocate luptei impotriva terorismului. Ce te faci, insa, daca unora dintre reprezentantii mass-media le va veni ideea sa arunce in presedinte cu aparatele de fotografiat, casetofoanele sau chiar pixurile din dotare? Serviciul Secret a gasit solutii si pentru asta: fiecare obiect de lucru va fi ancorat printr-un cordon elastic de o bratara ce va fi fixata de mana jurnalistului. Aceasta bratara se va inchide cu o cheie care va ramane in posesia agentilor si va fi folosita doar la finalul conferintei de presa.

Despre utilizarea pantofilor ca instrumente in activitatea sau lupta politica se pot scrie studii. Cei care vor dori sa abordeze aceasta tema vor pleca, obligatoriu, de la episodul din anii '50, in care liderul de atunci al Uniunii Sovietice, Nikita Hrusciov, s-a descaltat la tribuna ONU si a lovit cu pantofii in microfon pentru a face liniste in sala sau pentru a protesta impotriva americanilor pe nu mai stiu exact care subiect. Fiind o adunare generala, in sala era si presedintele de atunci al Americii, Eisenhower. Iata, deci, un precedent din care reiese ca pantofii constituie un mijloc prin care integritatea morala sau fizica a liderilor de la Casa Alba poate fi afectata. Intrucat astfel de modele pot sa faca oricand prozeliti sa prolifereze intr-un mod necontrolabil expertii de la Washington se intreaba daca nu ar fi bine sa se legifereze o prevedere de genul celei care functioneaza peste o mie de ani in lumea islamica, obligandu-i pe credinciosi sa se descalte la intrarea unui lacas sfant. Ce ar fi rau daca lumea s-ar descalta la intrarea in oricare cladire ce adaposteste o institutie publica? Ar fi nu doar mai sigur, dar si mai sanatos. Odata, ca s-ar elimina complet atentatele de acest tip si apoi pentru ca s-ar reduce considerabil cantitatea de noxe si microbi luate de pe strada si introduse in mijlocul acestor colectivitati.

Asa cum s-au instalat, in toate cladirile publice, porti de control pentru a se scana eventualele arme aflate in posesia vizitatorilor, se vor putea organiza rastele de incaltari, unde acestea nu vor fi doar pastrate pe parcursul vizitei, dar si dezinfectate si curatate. Cu fonduri tot din bugetul alocat combaterii terorismului.

Ce concluzii putem trage noi din aceasta intamplare? Si cand spun 'noi' ma refer la SPP-ul nostru? Cum va asigura acesta protectia presedintelui Basescu, impotriva unor eventuale atentate, sa zicem in cursul consultarii presedintelui cu liderii partidelor parlamentare sau chiar neparlamentare? Daca lui Tariceanu, enervat de intrarea in opozitie, ii vine deodata, asa, sa dea cu pantofii sai de marca in fostul co-presedinte al Aliantei?

E o intrebare la care SPP-ul ar trebui sa poata sa raspunda. Iar noul Palament are datoria sa legifereze si pedeapsa care poate fi aplicata atentatorilor de acest fel.