Punctul pe Y / joi 04 decembrie 2008 Nr: 2379

Ora Dreptei...

Oricat de relative ar fi la noi notiunile fundamentale, este clar ca, formal cel putin, alegerile legislative au fost castigate de reprezentantii dreptei.
O dreapta provenita din stanga (cazul PD-ului) sau din reasezari doctrinare operate cu ochii spre marile familii europene.
La fel de clar este si ca social-democratii au ramas singuri pe stanga esichierului parlamentar, daca socotim ca pensiunile nationaliste ale PRM-ului inclinau balanta mai mult spre stanga.

De aceea as pune mai mult pret pe declaratia grabita a dlui Boc, din seara alegerilor, cand exit-poll-urile dadeau vestea stresanta a unui avans de vreo cinci procente al PSD-ului, care saluta victoria pe echipe a dreptei.
O echipa profund dezbinata de cei patru ani de guvernare, dar careia obiectul guvernarii ii poate conferi forta de a se readuna.

Cu toate consultarile care au loc (daca intre timp nu s-au si finalizat), cred ca urmatorul interval va apartine, clar, dreptei.

Incepand cu sefia celor doua Camere ale Parlamentului si continuand cu sefia Guvernului. Chiar daca cea mai sigura formula de guvernare ar fi o alianta PSD - PD-L, nu cred ca vechile resentimente vor putea fi depasite, asa incat logica elementara arata ca Alianta DA se va reface din propria cenusa, cu sau fara Tariceanu.

Situatia economica exploziva cere formarea neintarziata a unui guvern care sa aiba ragazul trasarii principalelor linii de actiune anti-criza pana la debutul noului exercitiu fiscal.
Sunt aproape sigur ca vom avea un nou guvern cu mult inainte de Craciun, chiar daca presedintele Basescu isi dorea acest cadou la termen.

Masura de prevedere luata de liberali, de a-i imbarca alaturi de ei pe udemeristii cu care, practic, au impartit guvernarea din ultimii doi ani, asigura un coeficient de sustinere parlamentara confortabil si este, practic, miscarea ce arunca PSD-ul intr-un nou ciclu de Opozitie.

Opt ani departe de masa festinului este insa cam prea mult pentru inometatii clenti ai social-democratilor.

Oricat ar fi de comoda Opozitie, ea este pagubitoare pentru cei din spatele politicienilor, care asigura „combustibilul” pentru functionarea partidului.
Formarea unui guvern de dreapta poate insemna, totodata, amurgul „epocii Geoana”, caruia nu i se va putea ierta postul prelungit si in capul caruia se vor sparge toate oalele nemultumirii.

Va cantari greu si purtarea sa nepotrivita din seara alegerilor, cand s-a pripit sa fluture steagul unei victorii inexistente.
Argumentul plusului de voturi este anulat de plusul de mandate ale democratilor. Invingator este cel care ridica mai multe maini...

De partea cealalta, marea problema va fi punerea de acord cu viziunea prezidentiala asupra guvernarii a viitoarei formule.
Mi se pare aproape logic ca un Tariceanu, trecut precum camila prin urechile acului in colegiul de la Ciofliceni, sa nu mai aiba acelasi aplomb in a reclama sefia viitorului Executiv.

Va trebui sa-i lase pe altii, chiar daca acum el isi asuma scorul istoric al unui partid pe care erorile si abuzurile unei guvernari haotice l-au intarit.
Desi ceea ce cred ca a dus plusul de procente fata de ciclurile anterioare nu au fost performantele guvernarii, ci nevoia unei categorii sociale in curs de consolidare de a-si structura o reprezentare stabila.

Care va fi, in continuare, raportul Putere-Opozitie?
Invatand ceva din lectiile anterioare, coalitia de guvernare nu cred ca va mai risca sa repete greselile majore facute pana acum, desi se pare ca nimeni nu invata prea multe din erori.

Interesul guvernarii va asigura o anumita coerenta decizionala, slabind pozitiile unei Opozitii unipartinice, pentru ca am o banuiala ca reprezentantii conservatorilor nu vor adasta prea multa vreme in bancile Stangii.

Ca formatiune de centru, PC-ul lui Voiculescu, aflat pentru atreia oara in Parlament, fara a se fi calificat niciodata pe cont propriu, va gasi argumente sa migreze spre dreapta de care, oricum, se simte mai legat.