Punctul pe Y / miercuri 03 decembrie 2008 Nr: 2378

O victorie fara castigatori

Ce a adus votul de duminica? In primul rand confuzie si dezorientare. Raman memorabile secventele din momentul anuntarii rezultatelor exit-poll-ului, un fel de alba-neagra cu stanga-dreapta. Efuziune la social-democrati; asteptare incordata si inclestata la democrat-liberali; nedumerire si surpriza la liberali. Toti, insa, au izbucnit in urale, considerandu-se castigatori. Geona a facut dovada lipsei de maturitate politica lansandu-se intr-un discurs triumfalist; Boc, fericit ca a castigat dreapta, dar nefericit ca scorul nu indreptatea sperantele; Tariceanu, laudandu-si performantele de care nu se face in niciun fel vinovat.

Sentimentul general al victoriei era insa justificat. Fata de ce-i prevesteau sondajele din urma cu doar cateva luni, PSD-ului nu-i prea venea sa creada ca e chiar primul. Fata de alte sondaje, PD-L-ul era fericit ca n-a coborat mai jos, venind de la halucinantele procente de peste 40% cu care era creditat. Iar PNL-ul, in loc sa iasa din scena, dupa o guvernare de gasca, se trezeste cu o zestre consolidata la care nici macar n-avea dreptul sa viseze. N-am prea inteles ce-au crezut UDMR-istii, dar cu siguranta ca s-au considerat si ei invingatori, mai ales prin prisma sortii partidului-omolog. La PRM si PNG resemnarea e cuvantul de ordine. Stiau ca n-au alta sansa, dar asta nu i-a impiedicat sa spere.

Singurul semn de realism in aceasta betie generala a venit de la Ion Iliescu. Cel care si-a permis sa le atraga atentia tuturor ca este o voctorie fara castigatori. Ca greul de-abia acum incepe.Ca variabilele guvernarii sunt atat de complicate incat este posibil ca sa nu li se dea de capat.

Liberalii se leagana in iluzia ca sunt indispensabili in formarea viitorului guvern si, ca atare, isi pot permite sa ceara orice - inclusiv sefia Executivului. Mizeaza pe antagonismul istoric al celor doua aripi desprinse din FSN-ul istoric. Dar, asa cum s-au despartit, acestea se si pot reuni, daca interesele o cer. Chiar daca si Iliescu si Boc considera ca dintre toate relele cel mai profitabil ar fi o alianta cu liberalii. Ce este sigur la acest moment este doar faptul ca viitoarea opozitie va fi formata dintr-un singur partid. Sigur mai este si faptul ca UDMR-ul si-a pierdut atu-urile care faceau din el un partener obligatoriu pentru cine dorea puterea. In noul tablou tripolar, nu mai sunt indispensabili. Pot fi insa cooptati, dar cu pretentii minime. In niciun caz ministri si vicepremieri, ca pana acum. Poate doar vreo cativa secretari de stat. Viitorul Executiv, oricare va fi el, va fi unul demaghiarizat.

Problema cea mai spinoasa ramane aceea a persoanei care va fi desemnata sa formeze noul guvern. Geoana spera, dar in van. Mai ales in situatia in care victoria PSD-ului este una nesemnificativa ca scor, lui Basescu ii va fi cu atat mai usor sa-l treaca cu vederea. Despre o desemnare a lui Tariceanu cred ca poate fi vorba cu atat mai putin. N-as mai merge nici pe mana lui Stolojan, pentru ca nu este deloc persoana potrivita sa faca compromisurile necesare pentru formarea guvernului. Inclin sa cred ca cel care va primi, primul, aceasta misiune, va fi Blaga. Il califica pentru asta scorul personal din alegeri si buna relatie personala cu mai toti adversarii politici. Nu este insa o garantie ca va reusi. S-ar putea ca Basescu sa incerce si cu Videanu. Dar pana atunci mai raman de reglat cateva probleme. Intre care modul in care se vor negocia presedintiile celor doua Camere, de exemplu.

Daca vrem, totusi, sa vorbim de un castigator, atunci acesta ar putea fi considerat chiar Basescu. Prin faptul ca nu a reusit sa compromita mai mult partidul pe care l-a sustinut prin toate mijloacele de care dispune.