Punctul pe Y / joi 30 octombrie 2008 Nr: 2350

Mazilirea lui Voinea: blestemul lui Ceausescu?

Iata ca se intampla ceea ce bunul simt ar fi cerut sa se intample mai demult: procurorul general Codruta Kovesi a cerut ministrului Justitiei revocarea din functie a adjunctului sefului Parchetelor Militare, generalul Dan Voinea, pentru „incalcari grave ale procedurii penale”.

In urma cu cateva luni, Dan Voinea era retrogradat, fara prea multe explicatii, din functia de sef al Parchetelor Militare, in aceea de adjunct si i se luau dosarele Mineriadelor la care trudea de prea multa vreme. Cele despre care aceeasi Codruta Kovesi afirma ca ar fi trebuit solutionate pentru respectarea legii si nu pentru „satisfacerea unor persoane” - atingand cu aceasta punctul nevralgic al intregii afaceri.

Dan Voinea isi datoreaza ascensiunea fulminanta lui Ceausescu. Mai precis, intamplarii care a facut sa fie luat pe sus la Targoviste pentru a-l acuza pe dictator de toate crimele comise si necomise. S-a achitat cu brio de aceasta sarcina, dovada ca instanta a admis cererea procurorului si l-a condamnat la moarte pe tiran. Sentinta executata pe loc.

N-are rost sa mai vorbim despre legitimitatea cadrului in care s-a produs acest eveniment. A fost la fel de legitim ca si Revolutia si tot ce s-a intamplat in acel interval. Este insa cel putin interesant sa constati ce cai au luat destinele celor care au participat la aceste exercitii de democratie revolutionara: Voinea a ajuns rapid general si sef al Parchetelor Militare; Mugurel Florescu a devenit procuror general adjunct; Atanasie Stanculescu a lasat armata si a fost numit Ministru al Industriei, abia din Februarie revenind la carma Apararii; Magureanu a infiintat, in martie, SRI-ul caruia i-a fost sef sapte ani; judecatorul Gica Popa s-a sinucis, scurt timp dupa proces.

Cariera juridica a lui Dan Voinea a fost fluctuanta. A fost stationara sau in scadere in timpul guvernelor de stanga. A promovat in cele de dreapta. Treptat, imaginea a inceput sa fie tot mai stans legata de demersurile unei parti a spectrului politic, de responsabilizare a primilor beneficiari ai Revolutiei pentru erorile acesteia si a perioadei urmatoare. Guvernarea de dreapta a lui Constantinescu i-a scos din joc pe Magureanu si Florescu, impingandu-l in fata pe Voinea. Cu tinta „piept” - Stanculescu! Odiseea generalului in ghips este strans legata de modul cum a instrumentat cazul colegul sau de complet de la Targoviste. In cautare de sprijin politic, Voinea s-a facut purtator de drapel al acelor grupari interesate de scoaterea din circuitul public a „emanatilor”. El l-a inculpat pe Iliescu in procesele Mineriadei, facand din aceasta miscare un veritabil spectacol public. Treptat, magistratul a scapat haturile profesionale ramanand doar cu cele politice. Care nu s-au mai dovedit la fel de eficiente ca altadata. Steaua sa a inceput sa paleasca, fiind acum pe punctul de a se trezi, asemenea celor pe care i-a „lucrat”, in situatia de a trebui sa dea raspunsuri la intrebari extrem de delicate. Inclusiv de genul celor care implica acuzatii de genul incalcarea normelor procedurale, a independentei procurorilor si a efectuarii de urmariri penale, desi era incompatibil sa faca acest lucru. Nu stiu daca este vorba aici, de un „blestem al lui Ceausescu” sau de „blestemul” incalcarii statutului profesional. Cert este ca Dan Voinea va plati, la randul sau, pentru tentatia de a se fi crezut, el insusi, ca fiind deasupra legii. Sau dedesubtul ei.