Punctul pe Y / miercuri 29 octombrie 2008 Nr: 2349

Pantomima antidrogului

Ministrul de Interne, Cristian David, a propus, la finele saptamanii trecute, presedintelui Basescu pensionarea generalului Abraham. Exact in ziua in care acesta implinea varsta legala de pensionare. A fost o surpriza neplacuta pentru general, care tocmai se pregatea sa-si prelungeasca cu vreo cativa ani manoasa activitate in transeele „Antidrogului” - institutie finantata generos de la Buget. De altfel, tocmai obtinuse o suma importanta prin care urma sa se finanteze cateva campanii menite sa dea lovituri mortale traficului si consumului de droguri.

Functioneaza, in societate - nu numai a noastra - un paradox: acela al functiei care, daca nu creaza organul, macar ii justifica existenta. Traficul si consumul de droguri constituie realitati - dureroase - ale timpurilor pe care le traim. Cifra de afaceri a traficului de narcotice este una uriasa care depaseste practic orice estimari. Aceasta raspunde unei cereri de piata, care iarasi nu poate fi evaluata cu precizie. Cert este ca exista mecanisme de amploare care deruleaza productia si distribuirea drogului, cu atat mai perfectionate cu cat fondurile alocate si fortele antrenate in combaterea sa sunt mai mari. Se ajunge, practic, la un fel de cerc vicios in care lupta antidrog are nevoie de... drog pentru a-si justifica existenta si resuesele alocate.

Nu facem exceptie de la acest mecanism, desi la noi lucrurile sunt intr-un stadiu incipient. Deschiderea granitelor si relaxarea legala au produs o veritabila infuzie, tara noastra devenind rapid, dintr-o escala de pe circuitul traficului, o destinatie finala. Nimeni nu stie care este amploarea fenomenului. Se poate banui doar din numarul celor care, vin, benevol, sa se trateze sau sa-si procure mai usor drogurile. Politia cam banuieste cine se ocupa cu traficul si din cand in cand mai pune mana pe cate un transport neglijent organizat.

Pe langa aceste circuite si-a facut aparitia un organism statal: Agentia Nationala Antidrog. Aceasta isi propune obiective importante, de la elaborarea unei strategii nationale pana la gestionarea resurselor alocate in acest scop. In fruntea acestei institutii se afla, de ceva vreme, generalul Pavel Abraham. Domnia sa a venit din Politie, unde a avut un traiect post-revolutionar impresionant. Fara mari abilitati profesionale, s-a dovedit a fi dotat cu instinct politic, stiind sa cultive acele parghii care l-ar putea ajuta in cariera. Pe vremea Conventiei Democrate premierul Ciorbea l-a promovat pana in functia de sef al Politiei. Imi amintesc ca atunci am sesizat schimbarea brusca produsa in comportamentul sau: de la o atitudine umil-amabila fata de presa, a trecut la una arogant-amenintatoare, intr-o intalnire informala cu Clubul Presei permitandu-si chiar sa sugereze faptul ca avea „dosarul” unor ziaristi incomozi care puteau fi „abordati” din punct de vedere al sanctiunilor legale.

De la instalara asa in fruntea „Antidrogului”, Abraham a cultivat o politica festivista si declarativa, fara nicio legatura cu rolul practic al institutie. Relevant este proiectul pe baza caruia ANA a primit de la guvern ultima finantare si in care sunt incluse initiative hilare, de genul: „50 de elevi vor fi convinsi sa nu se apuce de consum de droguri”, sau alti cativa care urmau sa fie adusi pe drumul cel bun, ocolind carciumile. In afara calatoriilor pe la diferite manifestari internationale, cu roluri la fel de formale, oficialii Agentiei nu se pot lauda cu vreun rezultat palpabil, lipsind cu intentie instrumentelede masura. Asa incat trecerea intru odihna a generalului Abraham nu constituie nici o paguba pentru ARA. Poate doar o economie, din evitarea cumulului pensiei cu salariul.