Punctul pe Y / joi 23 octombrie 2008 Nr: 2344

Nostalgia bazarului din Damasc

Nici nu mi-am dat seama ca au trecut deja 15 ani de la ultima vizita a unui presedinte roman in Siria.

Iliescu l-a vizitat pe tatal actualului presedinte, Hafez El Assad, in 1993, in cadrul unui turneu care a mai cuprins Emiratele Arabe Unite si Libanul. Atunci, inca, Siria avea ceva dintr-o tara aflata sub stare de asediu. Imi amitesc amanuntul picant ca de la hotel pana la noul palat prezidential - neterminat, dar deschis in mod exceptional pentru aceasta vizita, desi nu dispunea inca de toalete! - microbuzul ziaristilor a fost perchezitionat cu minutie de vreo sapte ori. Sau ca la dineul oferit de gazde, pe sub tunicile albe ale ospatarilor se ghiceau tocurile pistoalelor. Assad-tatal n-a supravietuit prea mult acestei vizite. Fusese considerat unul dintre prietenii apropiati ai lui Ceausescu si primirea facuta succesorului arata ca nutrea speranta ca relatiile stranse din acea perioada ar mai putea fi continuate, mai ales ca o buna parte din economia siriana era legata de lucrari si de echipamente romanesti. Marele combinat petrochimic de la Banyas fusese construit de romani si era inca in garantie. Pentru Assad era destul de greu de inteles de ce Iliescu nu mai poate ce putea Ceausescu si de ce, odata stabilite niste intelegeri la nivel inalt, punerea lor in practica era taraganata sau abandonata. Miza economica era importanta pentru regimul Assad care mentinea tara inca intr-un soi de stare de asediu, aproape 70% din buget mergand spre aparare si securitate. Pentru noi, veniti dintr-o proaspata democratie, restrictiile si atmosfera din Damasc aminteau izbitor cu cea din care iesisem in 1989.

Vreo 7 - 8 ani mai tarziu, cand am vizitat in calitate privata Siria, decorul era substantial schimbat. Preluand puterea, Bashar El Assad incepuse sa mai curete din vechea garda, inconjurandu-se de oameni cu viziuni mai moderne. Siria incepuse, timid dar consecvent, sa iasa din izolarea paranoica a conflictelor din zona. Se deschisesera canale turistice, care se loveau insa de precaritatea infrastructurii si a dotarilor. Cu un potential turistic exceptional - vestigiile sale istorice sunt comparate cu cele ale Greciei sau Turciei -Siria incepea sa se deschida pietei internationale, prezentand realitatea unei civilizatii asupra careia dominatia franceza isi pusese o amprenta solida si care rezistase incercarilor din lungii ani de dictatura si de razboi.

Vizita lui Basescu la Damasc, pe cat de neasteptata, pe atat de binevenita, ar putea avea efecte considerabile in conditiile actualei crize. Romania a ramas cu un potential de relatii umane remarcabil in lumea araba. Zecile de mii de specialisti si de oameni cu pozitii de raspundere in guvernele tarilor lor, au studiat in Romania sau sunt legati de aceasta prin relatii de familie. Avem o diaspora demna de luat in seama, chiar daca este compusa aproape in exclusivitate din femei. In cursul mai tuturor vizitelor efectuate de presedinti romani in aceste zone li s-a cerut la unison sa revigoreze acest tip de relatii, sa fie reluate si intarite. Ca si in cazul lui Iliescu si Constantinescu, posibilitatile de care dispune Basescu sunt reduse. Asta nu inseamna ca nu poate - daca doreste cu adevarat sa faca ceva. Cu atat mai mult cu cat el insusi este legat de acest perimetru, macar prin amintirea escalelor pe care le facea prin porturi. Am inteles acest lucru si din includerea in programul sau a unei vizite in bazarul din Damasc, periplu care trebuie sa-i fi trezit nostalgii acute, din vremuri in care era mai liber si mai putin urmarit de ochiul vigilent al presei. Cea care n-a dorit, de data asta, decat un lucru: ce-a discutat cu Assad. Despre Hayssam, bineinteles. Si bineinteles ca n-a aflat nimic.