Punctul pe Y / miercuri 15 octombrie 2008 Nr: 2337

Traian si Lupul: file de poveste

Stiti povestea cu Petrica si Lupul. Sau Traian si Lupul, daca vreti. Ei bine, Traian asta era un tip cam glumet. Mergea cu oile la pascut, si, de plictiseala, i se nazarea sa se suie intr-un copac si de acolo se punea pe racnit: Sariti, bai, lupu’! Satenii sareau, ca vezi bine nu le era totuna daca mananca ei branza sau lupul carne, dar cand ajungeau la locul faptei dadeau de Traian care se tinea cu mainile de burta de ras. O data, de doua ori, de trei ori i-a pacalit Traienica pe cei din sat pana cand acestia, lehamisiti, au hotarat sa nu-l mai bage in seama. Asta tocmai cand lupul si-a facut aparitia si a inceput sa infulece mioarele una dupa alta, sub ochii ingroziti ai lui Traienica, cel care din copac racnea de mama focului: Sariti, bai, lupul! In sat lumea-si dadea coate zicand: al dracului Traienica, nu se lasa de sotii...

Evident ca paralela pe care doresc sa o fac sufera cateva adnotari. In cazul pe care vreau sa-l evoc, un alt Traian, mai mare in grad, care se infratise cu Lupul ca sa treaca puntea alegerilor oferindu-i acestuia functia de cioban, si-a dat seama ca acesta pofteste la carne de mioara comuna, desi poza in vegetarian. Si cum nu s-au prea inteles ei in niste chestiuni, a inceput sa-i faca atmosfera, dand zvon in sat ba ca Lupu-i trimite niste biletele roz in care-i propune sa-l lase in pace pe Vanator si sa nu-l mai hartuiasca cu Justitia, ba ca l-a vazut chiar el in mijlocul unui grup de interese planuind sa casapeasca turma, ba ca voia sa-i bage la pensie pe dulaii ciobanesti si sa-i inlocuiasca cu niste fini de-ai Lupului. De fiecare data satul mediatic sarea si constata ca Lupul nu era chiar asa de negru si ca turma pastea linistita vegheata de magarul civic. Si se intorceau oamenii zicand: mare hatru mai e Traian asta! Are el ceva cu Domnul Lup, i-o fi facut ceva de nu-l mai are la ficati, dar asta e serios si cu grija de turma, chiar daca sporea aceasta prin niste artificii contabile pe care le facea managerul de turma.

Azi asa, maine asa, pana cand Lupul si-a aratat din plin naravul si a inceput sa dea iama in turma pe motiv ca aproape patru ani a pazit-o cu constiinciozitate.

Traian o tine tot pe a lui: ca Lupul face pomeni electorale din branza si casul pe care le scoate plus la inventar, ca si-a angajat toate neamurile si toti finii pe lefuri bune sa roada un os cat mai carnos, ca da afara cainii din alte partide, ca da tunuri spectaculoase pe final de mandat si altele. Toate adevarate, reale de data asta. Numai ca lumea s-a plictisit sa-l tot auda, de-acolo din copacul lui de la Cotroceni. Si nici nu crede prea tare, pentru ca Lupul a parut atata vreme nedreptatit, incat acum le e si jena sa-i mai zica ceva. Lupul profita si-si face mendrele pentru inca un mandat de cioban, numai ca turma se tot imputineaza si la pasune ies o droaie de magari, de caini si de ciobani adjuncti cu lefuri de „plini” si doar vreo doua-trei oi ratacite printre ei.

Altminteri, povestea e plina de talcuri pe care cine vrea, le descifreaza, cine nu, se duce si-l voteaza. Pe Lup, bineinteles!