Hotarat lucru, premierul a pierdut busola. Pe ultimii metri ai guvernarii liberale, masurile cu urmari dezastruase se inmultesc ca ciupercile. Cea mai recenta este aceasta eliminare a limitei maxime a salariilor directorilor din companiile de stat. Guvernul a dat liber consiliilor de administratie sa stabileasca aceste salarii. Ori este la mintea cocosului ca atata timp cat indemnizatia membrilor consiliului de administratie reprezinta 20 la suta din leafa directorului, acestia vor avea tot interesul sa o ridice cat mai sus. Daca mai adaugam si faptul ca membrii consiliilor de administratie sunt numiti de guvern, dintre functionarii diferitelor structuri de stat, este limpede ca Tariceanu le face, de fapt, acestora un cadou mai mult sau mai putin electoral.

Lefurile directorilor sunt privite de catre guvernul liberal printr-o prisma partinitoare, facandu-se ecoul dorintelor acelor directori care pot fi, intr-adevar, manageri competitivi (cati or mai fi ramas pe la stat, nu multi, in orice caz). Ca sa-i poata cointeresa pe acestia, se deschid larg portile castigurilor nemeritate pentru toata pleiada de incapabili care capuseaza niste posturi in care ajung pe criterii politice. De acum acestia au liber a se scalda in bani pe seama datoriilor pe care intreprinderile lor le acumuleaza in ritmuri ametitoare. Pana acum aveau liber doar sa-si ia masini de lux si echipamente costisitoare, netinand cont de performantele proprii. De-acum vor putea sa sfideze cu voie de la Guvern si bunul simt, si pe cei in fruntea carora se vor afla. Comparandu-si lefurile cu ale directorilor, angajatii se vor simti si mai motivati sa protesteze si sa ceara majorari spectaculoase...

Decat sa-si intoarca buzunarele pe dos aratand ca n-are de unde sa majoreze salariile celor care nu sunt directori, Tariceanu ar trebui sa ia taurul de coarne si sa incerce macar sa limiteze cheltuielile desantate pe care le fac institutiile statului scapate de sub orice control si administrate dupa principiul care pare sa se instaleze si la varf: dupa noi potopul. Pentru ca potopul care va veni va matura totul in calea sa. Cresterea economica cu care se lauda Tariceanu este un artificiu de care nici el nu e convins si pe care actuala criza internationala il va sparge ca pe un balon de sapun. Romania nu are o economie competitiva, bazata pe productie, nu pe speculatie, guvernul a lasat lucrurile in voia sortii in loc sa incerce sa adopte alte instrumente fiscale de stimulare decat paguboasa cota unica de 16 la suta.

Se pare insa ca e prea tarziu ca sa mai inveti ceva din propriile greseli facute pe banda rulanta. Apropo: nu vi se pare ca fata de directori, salariile ministrilor si al primului ministru sunt de-acuma cam mici?