Punctul pe Y / miercuri 08 octombrie 2008 Nr: 2331

Painea noastra cea de-o mie...

Ceea ce prevesteste premierul face sa ti se zbarleasca parul in cap: daca se maresc salariile asa cum cer si doresc bugetarii, o paine va ajunge sa coste 1000 de lei noi! Ceea ce mi se pare de-a dreptul criminal! O mie de lei noi inseamna 10 milioane de lei vechi! Nici salariul mediu n-ar ajunge ca sa cumperi o paine pe luna! Cred insa ca premierul a facut o mare gafa dovedind ca habar n-are cat costa in ziua de azi o paine. Nici daca inlocuiesti leii noi cu cei vechi n-ajungi la un rezultat. Asa ca mai bine s-o lasam balta si sa ne ocupam de altceva: de problema majorarii salariilor cu celebrul 50%.

Pe fond, premierul are dreptate: o asemenea majorare nu poate fi sustinuta de buget. Nu poate fi sustinuta atata timp configuratia acestuia ramane cea actuala. Ea ar fi posibila insa in conditiile in care s-ar face amputari severe la cheltuieli parazitare si inutile. Auzim in fiecare zi despre metodele dibace de cheltuire a banului public. Cum se fac cheltuieli exotice peste hotare, pe cat de inutile pe cat de costisitoare. Cum se fac achizitii exorbitante de catre autoritatile publice - de la masini pana la echipamente de birou pe care nimeni nu le foloseste. Cum se cheltuiesc, in general, banii publici aiurea - cel mai recent exemplu este acela al filmelor de popularizare facute facute gangstereste de ANT. Sectorul public - cel care tipa dupa lefuri majorate - a ajuns a veritabila gaura neagra in care guvernul arunca banii cu ghiotura, pe lefuri de sefi mai ceva ca la privati, pe sporuri fantasmagorice, pe servicii inexistente.Numai daca s-ar desfiinta jumatate din agentiile din subordinea primului ministru, care freaca menta pe salarii astronomice (ca cel al doamnei Lulache, prietena de familie, de la „Proprietetea”) s-ar face o economie considerabila din care s-ar putea majora un important segment de salarii.