Punctul pe Y / sâmbătă 04 octombrie 2008 Nr: 2329

"Finantatorii"

Una dintre legendele fotbalului post-decembrist este ca anumite persoane „de bine” nu au avut lucruri mai bune de facut decat sa bage bani pentru ca unele echipe sa functioneze, iar iubitorii fotbalului sa fie multumiti. S-au autodenumit „finantatori”, si asa le-a ramas numele, chiar daca s-a putut constata, in destul de scurt timp, ca actiunile lor nu aveau nimic comun cu caritatea. Ba dimpotriva.

Unul dintre primii „finantatori” a fost George Copos. Imbogatit rapid din experimente productive pe langa lege (celebra sa productie de televizoare coreene, carora le monta telecomanda in atelierele proprii), a folosit banii de publicitate acordati de Samsung pentru a intra in actionariatul clubului. In tot ce a facut ulterior, Copos a dovedit un mare talent in a amesteca lucrurile si in a beneficia de roadele implicarii statului in sustinerea cheltuielilor clubului. Celebru pentru zgarcenia sa, a tras pe sfoara mai multi antrenori, carora nu le-a platit cat le-a promis, dragostea sa pentru fotbal exprimandu-se cel mai bine in tranzactiile pe care le-a facut cu jucatorii vanduti unor cluburi din strainatate.

Un alt finantator celebru este Gigi Becali. Simplu microbist si fan al conationalului sau Hagi, el a intuit inaintea altora potentialul fotbalului de a face bani. Dupa ce a reusit sa-l elimine, plusand, pe Viorel Paunescu, i-a cointeresat pe cativa dintre sefii de la acea vreme ai Armatei si a privatizat clubul in propriul beneficiu, pe baza unor imprumuturi nerambursate. Devenit stapan suta la suta al echipei a inceput sa scoata bani la greu, cumparand jucatori ieftini pe care i-a vandut scump.

Verii sai n-au avut anvergura lui Gigi si ei s-au multumit cu profitabilele impresarieri de jucatori printr-o suveica ingenioasa care facea ca cea mai mare parte a sumelor incasate pentru jucatorii vanduti in strainatate sa fie ratacita prin conturi fantoma sau paradisuri fiscale.

La Dinamo a fost mai greu ca unul singur sa pana mana pe echipa militiei/politiei si dupa experientele lui Ianul, a fost nevoie sa se creeze o cooperativa cu sapte membri cu parti egale, intre care Badea si Borcea lupta pentru intaietate pe seama lui Turcu.

Ultimul venit in lumea „finantatorilor”, cam la spartul targului, este sirianul Taher. In stilul sau propriu, el a stiut sa profite de lacomia (si de problemele) lui Copos, tragandu-i presul de sub picioare. Din nefericire pentru el, asta s-a intamplat in momentul in care echipa a intrat intr-o criza profunda, cele 8 milioane de euro achitate lui Copos incepand sa miroasa a teapa.

In linii mari i-am cam trecut in revista pe unii dintre cei care in ultimele luni au facut poteca pe la Parchet, dand cu subsemnatul in legatura cu modul in care au gospodarit banii pe care i-au „investit” in fotbal si despre cum au impartit (si cu cine) sumele incasate pentru vanzarea de jucatori. Este momentul in care aceasta mare basica se sparge si da la iveala lacomia, lipsa de scrupule si cinismul celor datorita carora fotbalul a ajuns ce-a ajuns: scena pe care evolueaza tot felul de personaje dubioase angrenate intr-o farsa de proportii. Dosarele manariilor din fotbal au ajuns in fata instantelor. Sa vedem acum ce aranjamente se vor mai face. Ca specialisti sunt cu duiumul! Se numeau „finantatori”.