Punctul pe Y / vineri 03 octombrie 2008 Nr: 2328

Meseria de europarlamentar

De la intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, reprezentantii nostri au parcurs deja doua cicluri de reprezentare in forul legislativ al continentului: unul provizoriu, de mai putin de un an, in care partidele si-au trimis aproximativ aleatoriu reprezentantii la Strasbourg, si unul „scurt”, determinat de momentul aderarii si de calendarul Uniunii. Se poate spune ca, deja, avem o experienta in domeniu, care sa depaseasca stadiul pe care-l aveau in minte unii dintre candidatii nostri, care credeau ca merg la Parlamentul European ca sa „apere interesele Romaniei”. Complet fals: cei care merg acolo merg ca sa lucreze pentru mai binele Uniunii in ansamblul sau, ca sa faca legi bune pentru casa comuna in care dorim sa traim in mod egal. Desigur, exista un coeficient de lobby pe care-l face orice membru al forului, care nu uita cine l-a trimis acolo, dar nici pe departe nu este acesta rolul principal pe care are a-l juca un parlamentar european. Aceasta confuzie a facut ca din pleiada de romani care au fost si sunt membri ai P.E. sa poata fi numarati pe degete cei care n-au transformat aceasta calitate intr-o sinecura sau care nu s-au aflat pe un soi de „lista neagra” a sefilor lor de partid care au preferat sa-i trimita la o distanta rezonabila fata de locul in care n-ar fi facut altceva decat sa incurce lucrurile. Nu suntem, din nefericire, in situatia de a putea compensa decalajele generate de aderarea noastra tarzie printr-o actiune ferma, consecventa si organizata a celor pe care i-am trimis, prin votul nostru, acolo. Cel mai adesea ei au exportat la Strasbourg sau la Bruxelles neintelegerile si animozitatile de acasa, fiind extrem de rare momentele in care au reusit sa exprime o pozitie coerenta si constructiva. Nu mai vorbesc de faptul ca pentru cei care i-au selectat sa candideze a contat foarte putin faptul ca cei mai multi nu reusesc sa se descurce in limbile uzuale din Uniune, preferand, de nevoie, sa se exprime dupa cum le da dreptul principiul multilingvismului - un principiu corect pe fond, dar complet neproductiv.

Am facut aceasta lunga introducere tocmai pentru a sublinia valoarea unei exceptii, notabile, desi nu singulara. Corina Cretu a fost jurnalist. A trecut, la un moment dat, in barca politicii, unde a invatat sa vorbeasca si sa se orienteze dupa constelatiile active.A urcat, spectaculos, pana la pozitia de consilier prezidential, unde a reusit sa tina dificilul echilibru intre actiunea politica a presedintelui si perceptia publicistica. A continuat pe banca politicii in Parlament, iar in momentul oportun a optat pentru Parlamentul European. O optiune delicata si riscanta, care putea sa o desprinda de mediul de acasa, in conditiile dificilei integrari in cel de la Strasbourg. De cand se afla acolo, insa, a dat in mod continuu semnale ca are ceva de spus si de facut si ca nu este perceputa ca un pasager, ci ca un membru al echipajului. Cea mai buna dovada a europenismului pe care si l-a insusit este aceasta actiune prestigioasa care a adus la Bucuresti personalitati de prim rang ale politicii europene. Ziua Europeana Socialista care s-a desfasurat joi la Palatul Parlamentului, a marcat un moment important al procesului de integrare a Romaniei, ca nou stat membru, in rutina proceselor comunitare. Dar si pe acela in care un reprezentant al tarii noastre se califica, spectaculos, in „meseria” de europarlamentar. Pentru ca, indraznesc deja sa cred, misiunea Corinei Cretu nu se va incheia la alegerile de anul viitor.