Punctul pe Y / vineri 26 septembrie 2008 Nr: 2322

De la uninominal la unicameral

Daca o sa cada votul uninominal din cauza 'tertipurilor' Guvernului ('V-am spus eu?!' - va clama triumfator, presedintele) in maneca adversarilor acestei variante electorale ramane o carte: cea a Parlamentului unicameral.

De ce are Romania doua Camere ale Parlamentului? Pentru ca asa au considerat 'parintii' Constitutiei ca poate fi potolita foamea de functii a noilor democrati de dupa Revolutie. Si asa putea fi continuata, pe sest, o traditie care dubla sistematic schemele si numarul lefegiilor la stat. In comunism erau structurile de partid care le dublau, pana la varf, pe cele de stat. De ce ar fi fost altfel dupa?

S-a propus si s-a acceptat cu entuziasm ca democratia reala nu poate fi instaurata decat cu vreo 500 de parlamentari. Solutia n-a fost deloc justificata, desi era evidenta dublarea inutila de competente si faptul ca mare deosebire intre ceea ce fac senatorii si ceea ce fac deputatii nu este nici astazi. A contat doar faptul ca partidele isi puteau satisface clientela politica cu sinecuri bine remunerate si adapate cu un numar impresionant de privilegii. In 'fabrica de legi' muncesc cam o treime dintre 'angajati', restul dormiteaza sau chiulesc pe bani publici. Este si motivul pentru care, in topul celor mai putin credibile institutii, Parlamentul se situeaza pe unul dintre primele locuri. Pe nedrept, zic eu, pentru ca rolul sau este unul esential, care ar trebui sa se faca evidentiat intr-un mod mult mai eficient decat se intampla acum.

Aceasta realitate a generat reactii. Una dintre primele propuneri de simplificare si de eficientizare a forului legislativ a apartinut conservatorilor. Ca mai toate ideiile lor bune, insa, nu a gasit sustinere in mediul politic. Pentru ca ea implica severe amputari de beneficii si de privilegii. Cine s-ar astepta ca insusi corpul legislativ sa demareze o astfel de initiativa, se inseala amarnic. Ideea conservatorilor a fost furata (ca multe altele) de dl Boc, seful democratilor-liberali, ca un colac de salvare al crizei de imagine in care risca sa intre partidul. O criza pe care contestarea uninominalului de catre peremisti risca sa o amplifice in cazul unei solutii afirmative in instanta. Demersul acesta de ultima ora are sanse sa gaseasca infinit mai multa sustinere la masa de alegator decat uninominalul - o notiune putin inteleasa si acceptata doar in speranta ca o schimbare a sistemului de vot va schimba si oamenii. In cazul Parlamentului unicameral, lucrurile sunt infinit mai clare: cetateanul percepe aceasta idee ca pe o sanctiune a parazitismului politic si ca pe o usurare a bugetului, in acelasi timp. Iar o solutie concreta poate veni, de data aceasta, de la un referendum care promite sa se bucure de incomparabil mai mult succes decat toate cele de pana acum. Si probabil ca acesta este atu-ul secret al presedintelui, de la care acesta asteapta primenirea clasei politice. Inca o iluzie, printre multe altele, pentru ca aceasta primenire reprezinta o chestiune de fond si de durata, nu una de forma si de circumstanta.