Punctul pe Y / joi 31 iulie 2008 Nr: 2275

Decesul lui Gusa

Anuntam - cu oarecare intarziere - pe aceasta cale, decesul celui care a fost presedintele PIN, regretatul Cozmin Gusa.

Tragicul eveniment a avut loc in ziua primului tur pentru alegerile locale, mai exact atunci cand s-au anuntat rezultatele provizorii. Cu pulsul scazut brusc pana la nivelul 5,76 procente, presedintele PIN n-a mai putut fi resuscitat. Si-a dat obstescul sfarsit politic pe catafalcul partidului pentru care functionase ca un fel de mocanita (PIN obtinand in Bucuresti doar 3,87 procente).

O grea tacere s-a asternut asupra numelui si persoanei dlui Gusa, pana cand, zilele trecute, a avut loc un miracol: a inviat, din moartea (politica) pre moarte calcand! S-a confesat atunci unui post de televiziune, anuntand cu durere renuntarea la viata politica datorita profundei dezamagiri produse de un electorat incapabil sa-i inteleaga nobilele idealuri si sa le gireze cu votul sau. Nici soarta partidului nu este mai buna, dl Gusa afirmand ca, foarte probabil, acesta va iesi din scena, nemaiavand fonduri pentru o viitoare campanie electorala.

Si asfel, o istorie de succes, inceputa la doar cateva zile dupa alegerile din 2004, odata cu conflictul cu noul sef al statului, care a dus la abandonarea partidului din care facuse parte si la crearea unuia nou, se incheie in tacere si dezastruos.

Cozmin Gusa este unul dintre meteoritii politicii romanesti. Aparut din neantul business-ului, unde l-a ochit „vanatorul de capete” Adrian Nastase, s-a trezit instalat, dintr-o data, in fotoliul inalt de secretar general al unui partid care la momentul respectiv detinea toate parghiile puterii. In postura de „mare aranjor”, de post-Hrebenciuc, Gusa s-a simtit ca pestele in apa. Certele sale calitati de combinator s-au exersat cu frenezie pana la punctul carambolului cu vechea generatie din partid, care nu putea asista nepasatoare la acest transfer de putere si influenta catre o mana de noi-veniti. Conflictele s-au acutizat pana la momentul in care, sub presiunea unor interventii centrifuge, Nastase a fost nevoit (dar nu cu foarte multe regrete) sa-l descauneze. Orgolios, Gusa n-a acceptat o conditie comuna si a parasit partidul in care de abia intrase. S-a orientat rapid catre steaua in urcare a lui Basescu, caruia a dorit sa-i devina un soi de mentor politic, ignorand instinctele primare ale acestuia. La primul semn de incalcare a disciplinei de bord - solicitatarea imperioasa a directiei unuia dintre serviciile de informatii - marinarul l-a aruncat in mare. S-a salvat de la inec printr-un colac de salvare pe care l-a botezat PIN si cu care a incercat sa ajunga la un tarm mult prea indepartat.

In alte conditii - intre care si aceea a ne-arderii unor etape (mi-l amintesc, cu o statura crescuta brusc, primind cu aere de pasa solicitantii de favoruri care-i lustruiau clanta usii biroului somptuos din Kisseleff - si cu ceva mai multa sansa, poate ca Gusa ar fi reusit sa coaguleze un pol de politica noua, mai tanara si mai deschisa. A avut insa ghinionul intersectarii - in etapa hotaratoare - cu un personaj de aceeasi factura, doar de calibru superior: Oprescu. Acesta i-a confiscat din start orice atu, condamnandu-l la moarte.

Politica.