Punctul pe Y / miercuri 02 iulie 2008 Nr: 2250

Grupusculul de la Cluj nu mai suge din deget!

Nici o alta grupare politica ce a evoluat pe scena partidelor noastre nu a avut o influenta - nu gasesc alt termen pentru a defini genul de actiune - mai notabila decat cea pe care ne-am obisnuit sa o numin „Grupul de la Cluj”.

La prima vedere ai putea sa crezi ca este vorba despre un laborator de gandire si actiune politica, ce analizeaza si dezbate variante, oferind solutii practice. In fond, grupul cu pricina a numarat, unul peste altul, trei membri, dintre care unul s-a desprins cu timpul, continuandu-si actiunea pe cont propriu: Ioan Rus, Vasile Dancu si Vasile Puscas. Cel care a promovat aceasta echipa este Adrian Nastase si a facut-o in momentul in care era in cautare de sustinatori pentru a contracara influenta centrului din PSD, aflat prea pe orbita presedintelui fondator. Au fost grupul de la Cluj si cel de la Timisoara (Sarbu si Branzan) prin care acelasi Nastase a incercat sa temereze polul moldovean condus cu iscusinta de Viorel Hrebenciuc si baietii sai de la Bacau. Spre deosebire de acestia, nici clujenii si nici timisorenii nu se bucurau de un aport elecoral complet. Nastase a crezut, totusi, ca promovandu-i in functii executive, le va oferi sansa de a se consolida si in plan local. Altfel, in guvernul instaurat dupa castigarea, „en fanfarre” a alegerilor din 2000, in noul Executiv s-au trezit ca sunt ministri plini - Rus, la Interne, Dancu la Propaganda, Puscas - negociator la UE (unde chiar a facut treaba buna), Sarbu la Agricultura (unde a revendicat si padurile, care i-au fost date pe tava) si Branzan la Sanatate. In felul acesta premierul a considerat ca poate sa controleze mai bine tendintele „nucleului dur” din PSD, care asculta de Iliescu, si sa-si promoveze propria linie de actiune printre cei inaltati brusc in rang si influenta.

Sperantele lui Nastase, de consolidare a partidului in zone controlate de altele nu s-au implinit. In ciuda semnalelor aproape permanente, dar prea adesea contradictorii, grupul de la Cluj n-a reusit decat sa-si ridice lumea din partid in cap. Cu un Rus devenit greu de implicat si un Dancu prea ancorat in teorie, grupul de la Cluj a produs procente derizorii la alegerile din 2004. S-a revansat insa la Congresul extraordinar din 2005 cand a reusit sa determine o lovitura de partid care l-a scos din dispozitiv pe Iliescu, inlocuindu-l cu Geoana. De atunci, ramane singura realizare notabila a duetului Rus-Dancu, cu o aripa pe cale de disparitie si o alta ce a incercat sa suplimenteze competente cu agresivitatea.

Recenta „dizolvare” a conducerii filialei clujene nu face altceva decat sa inlocuiasca o echipa perdanta cu o alta, mai dispusa sa se bata la legislativele din toamna. Cu plasticitatea care-l caracterizeaza, Ion Iliescu a definit intr-o formula memorabila actiunea gruparii: suptul are deget! Profund sociologic, insa!