Punctul pe Y / sâmbătă 05 aprilie 2008 Nr: 2188

Summit-ul, o ocazie ratata

Summit-ul NATO va ramane, pentru multa vreme de acum incolo, cel mai important eveniment international pe care-l gazduieste Romania. O mare sansa, in acelasi timp, nu numai de a ne face cunoscuti lumii - in care mai exista multi care confunda Bucurestiul cu Budapesta - dar si de a afirma o serie de puncte de vedere care sa ne identifice ca vointa politica.
Tragand linie si incercand sa facem un bilant, cu ce ramanem?
Din punct de vedere organizatoric, a fost un efort considerabil, care se evidentiaza nu doar prin bugetul alocat ci si prin cheltuielile colaterale, incomparabil mai mari. A fost o investitie, in prezent si in viitor, care a meritat, chiar daca ea a constituit si un excelent prilej de satisfacere a nevoilor clientelei politice a organizatorului care a beneficiat de prioritate in acordarea contractelor. Chestiunea mi se pare, insa, minora, si cu toate defectiunile intervenite - scuzabile poate prin lipsa de experienta in materie - organizarea a fost satisfacatoare.
Total nesatisfacatoare a fost insa derularea actiunilor de securitate si a celor preventive, unde s-a vazut limpede ca „amintirile” dictaturii au fost mai puternice decat experienta prezenta a marilor reuniuni internationale, unde aceste obiective pot fi atinse fara exces de zel si fara abuzuri. Desigur, nimeni nu si-ar fi dorit ca Bucurestiul sa devina scana unor violente stradale, dar de aici pana la a suprima in fasa orice tentativa de exprimare libera e cale lunga. Evident, a fost mai comod asa decat sa infrunti democratic si constitutional o opotitie de principiu.
Intr-un bilant realist, capitolul cel mai important il constituie insa raportul dintre „cheltuieli” si „venituri”. Ce-a obtinut Romania, la capitolul „beneficii”? Cred ca aproape nimic. In primul rand pentru ca atitudinea slugarnica fata de „marele licurici” ne-a facut sa pierdem, odata cu el, la capitolele ratate de Bush. In al doilea rand, pentru ca Basescu a luat pe cont propriu acest eveniment, refuzand sa obtina un mandat din partea clasei politice si al legislativului. La ultima sedinta CSAT nici nu s-a pus problema unui astfel de mandat. Asa incat si in chestiunea Ucrainei si Georgiei - sustinute cu insistenta de Basescu - cat si in cea a Macedoniei ne-am situat in contradictie cu principalele voci ale Uniunii Europene, din care facem parte si fata de care avem responsabilitati directe. Ce sa mai vorbesc despre relatia directa cu America, din care nu ne-am ales decat cu suplimentarea contingentului pentru Afganistan, dar fara atat de importantele vize, pentru orgoliul public. Erorile si aproximarile de evaluare si de comunicare ale presedintelui nostru sunt, de acum, traditionale, ele nemaitulburand pe nimeni.
Summit-ul NATO a trecut, lasand in urma semne de intrebare referitoare atat la rolul organizatiei cat si la viitorul sau - problema in care Romania nici nu a incercat, dar nici nu are vreun cuvant de spus.
P.S. Era sa uit: Moldova, cu toata sustinerea basesciana, nici macar nu se intrezareste la orizontul NATO!