Punctul pe Y / luni 19 decembrie 2005 Nr: 1757

Relansarea lui Constantinescu?

Un coleg de breasla care nu mai are un ziar al lui si fost prieten in vremuri mai de restriste, pe care l-am invitat recent la un talk-show nu de dragul opiniilor sale, ci pentru ca eu cred sincer in pluralism si in dreptul la opinie, inclusiv al acelora cu care se poate sa nu fiu de acord, a identificat intre evenimentele semnificative ale ultimei saptamani o posibila relansare politica a fostului presedinte Emil Constantinescu.
Tentativa a fost identificata in re-denuntarea lui Traian Basescu la CNSAS ca fost colaborator al Securitatii. Raspunsul dat de Comisie prin George Onisoru, ca dl Basescu nu apare in nici un document ca facand politie politica, nu a fost considerat satisfacator de fostul presedinte, acesta opinand ca legea nu este suficient de explicita si ca ea ar trebui modificata in sensul denuntarii tuturor colaboratorilor Securitatii, indiferent daca au facut politie politica sau nu. Spre surprinderea mea, colegul impartaseste acest punct de vedere si considera ca fostul presedinte, prin acest gest, este animat mai degraba de un comandament de ordin moral decat de dorinta de a atrage cu orice pret atentia publicului (mai ales ca nici de data asta ex-prezidentul nu a venit cu ceva dovezi noi) si de a-si construi o noua trambulina.
As putea impartasi aceasta opinie cu doua conditii: ca dl Constantinescu sa nu fi intarziat atat de mult, nepermis de mult, cu demersul sau. Avea posibilitatea sa cunoasca aceste date inca din timpul mandatului, cand Traian Basescu ca membru al guvernului, validat ca atare chiar de catre domnia sa. Si daca necesitatea revizuirii sau a completarii legii la care face apel i-ar fi aparut chiar la momentul in care proiectul era intors pe toate fetele de o coalitie in numele careia candidase si reusise sa devina presedinte. Dl Constantinescu are o mica intarziere in reactii, de vreo 6 ani. Iar din acest motiv campania domniei sale isi pierde din credibilitate, putand fi pusa mai degraba pe seama antipatiei si resentimentelor pe care i le trezeste cel de care s-a lovit in repetate randuri pe parcursul zbuciumatei guvernari in care acesta s-a remarcat ca demolator de premieri. Sunt motivele pentru care ma indoiesc de reusita incercarii lui Constantinescu de a fi ce a fost sau si ceva pe deasupra.