Punctul pe Y / miercuri 23 noiembrie 2005 Nr: 1735

Victoria sistemului: la zero!

Cel putin in aparenta, victoria lui Mircea Sandu in competitia pentru functia de presedinte al Federatiei Romane de Fotbal reprezinta o infrangere a dorintei si vointei de innoire, de curatare de zgura profitorilor care au trait si traiesc bine de pe urma momentelor de glorie inscrise pe rabojul celui mai iubit dintre sporturi de o generatie talentata si norocoasa. Mircea Sandu a invins pentru ca el controleaza sistemul pe care el insusi l-a creat, in cea mai mare masura. Un sistem de interese si de complicitati al carui unic scop este supravietuirea. La varf.
S-a simtit amenintat sistemul de ofensiva unui Gica Popescu, ale carui bune intentii nimeni nu le poate contesta, pana la proba contrarie? Nu cred. Mai degraba este vorba de o lipsa de incredere in capacitatea outsiderului de a se adapta in timp util. Pentru ca Gica Popescu nu vine din luna, sau de pe alt continent. El este un produs al acestui sistem, chiar daca acest lucru nu-l incanta acum, si n-am aproape nici o indoiala ca adaca ar fi fost ales, n-ar mai fi trecut prea mult timp pana cand s-ar fi dovedit un demn continuator al traditiilor impamantenite sub Mircea Sandu. De ce, totusi, nu s-a simulat macar dorinta de inoire? De ce din trei membri cu drept de vot, doar unul a votat pentru Gica? De ce n-a fost nici macar o victorie pe muchie de cutit? Pur si simplu pentru ca cei care traiesc de pe urma fotbalului nu doresc altceva. Ei vor doar un statu guo, in care nimic nu se schimba chiar daca uneori actorii joaca roluri dramatice in care aproape ca-ti vine sa crezi ca-si vor capetele unii altora in varful unui bat. Cearta este pentru fraieri si pentru televiziune. Intre ei, toti sunt baieti buni si stiu exact pana unde se pot intinde: pana acolo unde a stabilit Nasu'!
Lumea fotbalului a supravietuit revolutiei prin care a trecut tara.Ea traieste inca in lumea de dinainte, cu regulile si impartelile ei stiute, cu satisfactia ca a disparut categoria care o controla si poata sa-si vada in voie de interese. Cu o federatie croita special sa nu-si poata da sefii afara, cu arbritri grijulii cu cariera lor, cu sefi de cluburi cointeresati ca ''cooperativa'' sa functioneze. Si nimic nu se va schimba atata timp cat cei pe spinarea si pe talentul carora huzuresc acum ''cooperatorii'' nu vor ajunge la concluzia ca trebuie sa faca si ei o revolutie. Dar una adevarata.