Punctul pe Y / miercuri 26 octombrie 2005 Nr: 1713

Impacarea cu presa?

Ultima performanta a ‚presei ticalosite’ - in general, si nu a unei publicatii sau alta - este aceea de a fi determinat retragerea din dispozitivul Cotrocenilor a uneia dintre cele mai fragile piese ale angrenajului prezidential.
Din ce in ce mai mult presedintia functioneaza pe principiul ‚one man’s show’. La fel ca si predecesorul sau de cu doua ture inainte - este vorba despre Emil Contantinescu - Basescu nu prea pare sa aiba mare nevoie de consilieri. Asa se face ca la ora asta are cu vreo patru mai putini, fara ca activitatea cotidiana sa se resimta in vreun fel. Nu stiu cat de major era rolul pe care-l juca doamna Udrea, si cat de mult va suferi cancelaria de pe urma absentei sale, dar este limpede ca nici lipsa lui Plesu n-a contat prea mult chiar daca politica externa reprezinta o dimensiune importanta a atributiilor prezidentiale. Cert este ca, impreuna cu Stana Anghelescu, Elena Udrea se poate considera o victima a curentului negativ care s-a manifestat in presa inca de la numirea sa. Nu doar din principiu, dar si punctual, doamna Udrea prezinta semnele evidente a unei nete depasiri de competenta. Daca rolul sau s-ar fi limitat doar la ‚pata de culoare’, provocarea presedintelui ar mai fi avut un haz. Dar, doamna Udrea era un filtru major al relatiei si contactelor presedintelui cu exteriorul. Prin mainile ei treceau nu doar corespondenta uzuala, ci si cea secreta, iar discernamantul sau era acela care decidea ce trebuie sa ajunga sau nu la presedinte. Or, deficitul de cultura si de experienta, puse in evidenta atat de distrugator de episoade devenite celebre, se adaugau, inevitabil, celorlalte handicapuri prezidentiale. Si, nu in ultimul rand, faptul ca era greu de acceptat ideea ca informatii cu caracter mai mult sau mai putin secret n-ar fi depasit bariera de alcov, pentru a nu deveni instrumente de performat in afaceri, pentru sotul sau si tovarasii acestuia fara granite ideologice, trebuie, nu se poate sa nu-l fi pus pe ganduri chiar pe presedinte. Renuntarea la colaboratoarea sa, pe care a aparat-o cat de mult a putut pana acum trage semnalul unei desteptari tarzii, dar nu tardive. Dl Basescu pare ca incepe sa inteleaga ca, asa cum iarna nu-i ca vara, nici presedintia nu-i ca primaria, si cu atat mai putin oamenii pe care i-a avut la dispozitie acolo. Dincolo de a reprezenta o infrangere a sa, acceptarea demisiei Elenei Udrea reprezinta o prima mostra de buna colaborare cu o presa care nu-i vrea neaparat raul.