Punctul pe Y / joi 13 octombrie 2005 Nr: 1702

Domnul ambasador

In ultimii 15 ani Romania a avut doar in doua randuri ambasadori de meserie veniti din America. Revolutia l-a prins la post pe un batranel jovial, trimis de Bush tatal sa se relaxeze intr-o Romanie previzibila si relativ sigura, prin regimul condus cu mana forte de Ceausescu. Caderea dictaturii i-a surprins pe americani , fostul secretar de stat James Baker fiind printre primii politicieni occidentali care au aterizat la Bucuresti, dar confuzia momentelor ulterioare n-a convins Departamentul de Stat sa trimita acolo alt om, multumindu-se cu un consilier bun care sa-l ghideze pe ambasador. Acesta, un contribuitor in campania electorala, s-a remarcat doar prin faptul ca la petrecerea data de ziua Americii, in 1990, n-a invitat pe nici unul dintre liderii proaspat alesi, multumindu-se cu o asistenta formata din reprezentanti ai Opozitiei. Ca
americanii n-au considerat Romania o zona de importanta strategica s-a vazut si din faptul ca pana in 2000, in ajunul razboiului din Irak, s-au multumit sa aibe la Bucuresti reprezentanti neutri.
Primul diplomat de meserie, transferat aici de la Praga, a fost Michael Guest, misiunea sa fiind aceea de a pregati terenul pentru ca interventia in Irak sa beneficieze de suportul “noii Europe”, sarcina de care tanarul - si controversatul - ambasador s-a achitat excelent. In timpul mandatului sau, Romania a intrat in NATO si l-a primit in vizita oficiala pe presedintele Bush. Dar, spre finalul mandatului sau, a reusit sa intre in conflict deschis cu puterea de la Bucuresti, pe tema coruptiei si a “pestilor mari”. Lui Guest i-a succedat tot un om din aparat, venit din Securitatea Nationala - Diyer Crouch. Sub presiunea evenimentelor americanii l-au retras insa dupa scurt timp, avand nevoie de el la Departamentul din care venise si care avea de gestionat complicata tema a terenului international.
Dupa o pauza buna de interimat este anuntata sosirea la Bucuresti a unui ambasador din traditionala lista de sponsori. Un “tanar” miliardar de numai 75 ani, care s-a remarcat in finantarea campaniei electorale a presedintelui Bush si care doreste sa-si incununeze opera manageriala cu un titlu diplomatic.
Ne reintoarcem, altfel, la statutul de tara care nu ridica probleme pentru America, aceasta permitandu-si sa o treaca in linia a doua-treia a intereselor sale globale, chiar daca noi, sau unii dintre noi, credem ca axa Bucuresti- (Londra) - Washington este o gaselnita, iar “teorema licuricilor” o garantie.