Punctul pe Y / luni 10 octombrie 2005 Nr: 1699

Controlul presei

Probabil ca nici cea mai democratica putere nu rezista in fata tentatiei de a controla presa. Veritabila cutie de rezonanta a actiunii poltice, mass media se prezinta ca o interfata intre guvernanti si guvernati, oferindu-le primilor adevarata imagine a actiunii lor, iar celorlalti devoalandu-le intentii ascunse sau decizii discutabile. Oricata nostalgie ar manifesta unii, presa nu mai poate fi slujitoarea neconditionata a Puterii, caci actionand intr-un asemenea mod se descalifica, si-si pierde credibilitatea. Teoretic, cel putin, Puterea n-are nevoie de laudatori, faptele sale bune intrand in logica elementara a bunei guvernari. Iar semnalele critice risca sa nu-si atinga scopul, mai ales atunci cand, in virtutea unor mai vechi reflexe, ele sunt considerate efecte ale manipularilor intreprinse de adversarii politici. Nimeni nu poate sa ceara presei obiectivitate absoluta, insasi definirea termenului ca atare fiind extrem de dificila. Jurnalistii sunt la randul lor oameni, cu vulnerabilitati si convingeri, iar a le cere sa renunte la aceastea risca sa-i transforme in niste roboti, lipsind actul de presa de ce are el mai valoros: filtrarea judecatilor de valoare prin sita propriilor convingeri.
S-a incetatenit, nu de ieri de azi, ideea ca presa, mai ales atunci cand e animata de spirit critic, mai mult strica decat repara si ca pentru indeplinirea unor obiective importante, de interes national, ea ar trebui sa renunte la anumite moduri de tratare. Iar daca nu renunta de buna voie, trebuie constransa intr-un fel sau altul.
Fosta putere pesedista a folosit metoda 'morcovului'. Fondurile de publicitate guvernamentale au fost in asa fel dirijate incat sa tempereze apetitul critic, in timp ce nealocarea lor a devenit, implicit, o sanctiune. Actuala putere incearca sa foloseasca metode mai subtile. Sub pretextul 'eliberarii' presei de sub jugul publicitatii de stat, aceasta isi face loc acum spre anumite destinari in modalitati mai sofisticate. Iar rebelii sunt pedepsiti prin lovituri de biliard. Surse demne de incredere din Ministerul Finantelor dau de inteles ca s-a dat o directiva discreta unitatilor teritoriale sa ia la puricat registrele firmelor ziarelor sau ale celor care sunt implicati ziaristi, urmand ca toate acestea sa fie centralizate si analizate pentru a permite lansarea de actiuni punitive sau - dupa caz - stimulative. Daca lucrurile stau chiar asa, mi se pare ca actiunea este chiar mai grava decat 'mita' prin publicitate si cred ca cineva (cine?) ar trebui sa verifice cu atentie acest aspect care numai a democratie nu miroase.