Punctul pe Y / miercuri 31 august 2005 Nr: 1665

Mostenirea otravita a lui Ionut Popescu

Ionut Popescu se inscrie in categoria teoreticienilor pe care factorii politici ii atrag in cursa sperand sa se ajute cu ei, iar daca nu, sa ii arunce la 'lei' pe post de responsabili ai insucceselor. Breasla gazetareasca a dat pana acum tarii doi ministri. Primul a fost Ilie Serbanescu, impins de societatea civila in functia de ministru al Reformei sub Ciorbea, calitate in care nu a reusit nici macar sa aiba un birou, darmite sa mai si reformeze ceva. Asa incat la 'reformarea' Guvernului si trecerea premierului la munca de jos, in calitate de responsabil cu petitiile la sediul PNȚCD, Ilie Serbanescu l-a insotit, nelasand in urma vreo amintire. S-a intors la uneltele sale, marcat de acest esec, ale carui consecinte se mai resimt si astazi in lipsa de aplomb a demonstratiilor, altadata atat de sclipitoare.
Cu Ionut Popescu lucrurile stau oarecum diferit. Pe el nu societatea civila l-a impins in fata, ci mentorul sau Stolojan, si el ministru al Finantelor in cel de-al doilea guvern Roman, din care s-a cerut singur afara, neasteptand, ca Ionut Popescu, sa fie remaniat. Ministrul fost ziarist a sacrificat totul pe cartea liberala a cotei unice de impozitare, ai carei beneficiari erau, teoretic, alegatorii PNL-ului. Numai ca impactul scoaterii la suprafata a unor venituri s-a lasat asteptat, masura neremarcandu-se decat prin relaxarea fiscala a celor cu lefuri mari. Golul creat s-a cerut acoperit cu ceva si atunci, ca in povestea cu tiganul care ajunge imparat si o beleste mai intai pe maica-sa, fostul (si viitorul?) jucator la Bursa s-a gandit sa-i jecmaneasca nitel pe cei cu care lucrase pana atunci cot la cot. N-a iesit nici din asta mare lucru si atunci ce s-a gandit Ionut Popescu? Ia sa-i belim noi pe micii intreprinzatori! Si a majorat (dublat) cota de impozitare la microintreprinderi - motorul dinamic al unei economii libere. N-a fost, bineinteles, suficient. Si atunci, cu limba de remaniere, fostul ministru a lansat o alta idee generoasa: daca nu reusim altfel, sa-i atingem pe obraznicii de microintreprinzatori unde-i doare mai tare: la salarii.
Si asa a aparut ideea ca microintreprinderile sa aiba, obligatoriu, cinci salariati. De la care Ministerul Finantelor sa ia grosul darilor. Nu conta statutul de microintreprindere - unde baza o constituie cei care lucreaza singuri sau in familie. Au/n-au de lucru, acestia vor trebui sa angajeze de-acum cinci oameni, sau sa moara. Desi efectul e acelasi si in prima varianta.
Este mostenirea otravita pe care o lasa Ionut Popescu lui Sebastian Vladescu si unui guvern in criza de venituri sigure. Pe care doar salariile si benzina le aduc. In rest, trebuie muncit pentru colectare, si cine sa faca asta? Armata de zeci de mii de oameni ai finantelor? Sa fim seriosi! Acestia sunt atat de ocupati cu spaga - vorba dlui Bodu, incat nu le arde de prostii.