Punctul pe Y / luni 29 august 2005 Nr: 1663

Averea la control!

Cineva imi spunea ca 'legea 18' a lui Ceausescu n-a fost abrogata si ca ar putea fi oricand repusa in functiune pentru a mai curati peisajul de imbogatitii fara temei legal care au umplut tara. Bineinteles, in limitele procentajului de bogati.
Legea 18 nu mai poate fi folosita, pentru ca, in general, cadrul este altul. Ea poate servi, insa, de lectie, de model, pentru ca dincolo de imbracamintea sa politica - sistemul vedea un pericol in tot ceea ce iesea din rand, in orice abateri de la regula egalizarii la nivelul de jos al intregii societati , cu exceptia categoriilor autorizate de partid - principiul sau ramane valabil: averea trebuie sa fie transparenta, din punctul de vedere al modului in care a fost dobandita.
Iar daca Legea 18 nu mai este buna, nici n-ar mai trebui inventata o alta, atata timp cat exista, in tarile cu democratie avansata, institutiile specifice necesare. Romania, aflata la inceputurile drumului capitalismului multilateral dezvoltat, a oferit celor cu abilitati in aceasta directie, oportunitati nelimitate: o legislatie incompleta, plina de 'gauri negre' sau cu zone intregi neacoperite, institutii ale statului cu coruptia generalizata, un patrimoniu national lasat de izbeliste, reglementari legale teleghidate, menite sa serveasca anumite interese de grup - toate acestea au facut ca sa apara o intreaga categorie de oameni avuti, asupra carora nu se mai poate exercita vreun control, cu atat mai mult cu cat dupa 'primul milion' acestia au incercat sa-si canalizeze afacerile pe zone mai putin supuse riscului. Societatea se vede nevoita, astazi, sa tolereze acest principiu, constatand ca, pe cale legala, sansele romanilor de a face avere erau, dupa caderea sistemului comunist, nule. Ar fi insemnat ca totul sa fie pus pe tava detinatorilor straini de capital. A fost, la urma-urmelor, si asta o forma de patriotism.
La momentul de fata averea romanilor mi se pare a fi o problema mult mai putin semnificativa decat averea politicienilor. Mi se pare normal, firesc ca cei care dau semne a fi acumulat bogatii nejustificate dintr-o leafa de ministri sau de functionari sa fie luati la puricat. Dar cu ce instrumente? Pentru ca declaratiile de avere n-au facut altceva decat sa legifereze acumularile de pana atunci, indiferent in ce mod au fost realizate. A fost o manevra iscusita a fostei puteri de a produce acest moratoriu, de care au beneficiat in mod egal si reprezentantii ei, si a opozitiei. Si nici investigarea selectiva nu mi se pare in regula, pentru ca exista personaje mai prudente, care nu si-au etalat bunastarea, mascand-o iscusit prin diverse formule, si care astfel apar neprihanite, in timp ce altii, ale caror nume au fost vehiculate mai intens, din ratiuni diverse, pica fara a fi cu mult mai culpabili decat ceilalti.
Nu cred in aceste cercetari si in efectele lor, pentru ca nu dispunem de instrumente adecvate si pentru ca motorul actiunii nu este 'curatenia morala', ci rafuiala politica. As fi avut un dubiu daca, in locul lui D.I.Popescu, s-ar fi inceput - asa cum recomanda chiar Basescu - cu unul dintre reprezentantii Aliantei. Dar nu s-a intamplat asa...