Confruntat cu ofensiva aliata ce pare sa nu aiba un scop mai important decat cel al schimbarii presedintilor celor doua Camere, presedintele executiv al PSD si al Camerei Deputatilor a facut o declaratie surprinzatoare: este gata sa renunte la calitatea de sef al Camerei, daca partidul i-o va cere. Dar, pentru ca adversarii sa nu se bucure degeaba, a venit cu o conditie: bineinteles ca inlocuitorul sau va trebui sa fie tot un pesedist!
Pozitia dlui Nastase vine dupa ce domnii Geoana si Diaconescu au admis, in declaratiile lor, ca PSD ar putea renunta la cele doua pozitii pe care le detine. Banuiesc ca rationamentul care a stat la baza acestor declaratii este acela ca, prin ocuparea pozitiilor nr. 2 si nr. 3 in stat, PSD-ul risca sa fie asimilat, intr-un fel, actualei Puteri, cu care va trebui sa imparta si decontul nerealizarilor. Or, cu ce tupeu sa vii si sa spui ca Alianta si-a batut joc de alegatori, oferindu-le o guvernare slaba si neperformanta, daca tu ai fost acolo, in pozitii din care ai fi putut sa corectezi aceste erori? Evident, deci, ca trecand peste orgoliile personale ale celor doi lideri care isi ocupa pozitiile in urma unui scrutin la fel de democratic ca cel care l-a adus la putere pe Traian Basescu, renuntarea la presedintia - oricum, mai mult onorifica - legislativului ar putea sa constituie un atu electoral in ofensiva pe care PSD ar trebui sa o lanseze dupa ce-si va fi rezolvat problemele interne legate de coruptie si va forta, la randul sau, alegerile anticipate, cel mai probabil la inceputul lui 2007 - daca vom rata termenul aderarii. Numai ca aceasta solutie este anulata tocmai de dl Nastase care nu concepe sa-si lase locul pentru a se cuibari acolo doamna Musca sau vreun alt domn liberal pentru ca se pare ca asta e algoritmul (presedintia Senatului urmand a fi preluata de un democrat), el preferand un coleg de partid - poate chiar cel caruia, de fapt, i-a luat locul: Miron Mitrea. Concluzia lui Adrian Nastase nu rezolva, deci, problema de fond a PSD-ului, si anume autoritatea de partid. Optiunea lui Geoana n-are, practic, nici o valabilitate daca nu e impartasita si de presedintele executiv, iar trambitata 'curatenie in partid' vizeaza, aproape transparent, pe cativa dintre liderii fara de care presedintele nu poate face nici o miscare.
De aceea, inclin sa cred ca in fata calculului rece al oportunitatilor, va avea castig de cauza orgoliul de partid si, in absenta consensului pe varianta de fond, partidul va fi obligat sa se concentreze asupra luptei de gherilla pentru pastrarea celor doua posturi.